Casual stuff

IN Casual stuff

Blogul ăsta a fost cel mai năpăstuit de soartă dintre toate siteurile şi blogurile pe care am pus eu mâna. Update-uri din când în când, pluginuri servite cu parcimonie, ba chiar şi o problemă cu un virus acum vreun an. Bucuros le-am dus pe toate şi mi-am văzut de treabă. Dar în ultima vreme a început lumea să mă întrebe de unici (vă mai dau din casă una tare – la un moment dat uitasem să pun codul de analytics în temă şi vreo 6 luni n-am avut statistici, aşa des verificam), de abonaţi şi alte cifre.

Codul de Analytics l-am pus până la urmă, dar cu abonaţii la feed pur şi simplu nu voiam să stau să fac redirecturi şi modificări prin surse. Să fie ei sănătoşi şi bucuroşi că mă citesc din feed, ce-mi trebuie să ştiu eu câţi sunt? Până când a venit domnişoara Corina Georgescu şi la o discuţie amicală mi-a zis că are ea un plugin deştept care face redirectul pe feedburner automat (plugin pe care eu nici nu m-am obosit să-l caut deşi bănuiam că există). Şi ca să fie completă operaţiunea de transport la botul calului, tot Corina mi-a dat pluginul şi mai avea puţin până să-mi ceară datele de eFTiPi ca să-l instaleze ea.

Prin urmare, mulţumită Corinei am acum o viziune clară şi completă asupra maselor de oameni care îmi citesc blogul, zecile de mii, milioanele. Sunt extaziat.

PS: Pluginul se cheamă FeedBurner FeedSmith, în caz că există doritori să-şi redirecteze feedul.

Luni.

question_answer4 comentarii
IN Casual stuff

Astăzi a fost o zi de luni ca oricare alta. De fapt nu chiar ca oricare alta, deoarece pentru voi ceilalţi a fost marţi. Dar pentru mine a fost prima zi a săptămânii, aşa cum e de vreo 4 ani încoace.  Cred că eram în primul an de facultate când am descoperit lunea ca zi liberă. Şi m-am îndrăgostit pe loc. De-atunci nu i-am mai dat voie să plece. Trebuia să fie a mea pentru totdeauna.

Pentru că luni e zi de muncă pentru toată lumea, duminica oamenii sunt mai deprimaţi. Şi asta le strică jumătate din weekend. Numai gândul că trebuie să reiei lucrurile de unde le lăsaseşi vineri îţi dă fiori pe şira spinării. De când am renunţat să mai muncesc lunea, săptămânile se scurg mai uşor. Pentru că atunci când toată lumea e deprimată că s-a întors la birou, eu mai am o zi de weekend.

Ca să-mi permit luxul unui început lejer de săptămână, prefer să muncesc sâmbătă. Chiar şi duminică. N-am o problemă cu asta, mai ales că oricum sunt în faţa calculatorului şi în weekend. Orice sacrificiu e mic dacă stai să te gândeşti la senzaţia pe care ţi-o dă trezitul la 11, luni dimineaţă.

IN Casual stuff

Citesc bloguri din 2006. Ulterior am început să şi scriu, ba chiar se fac curând 4 ani de când sunt pe .ro. Timpul m-a ajutat să devin pro. Nu zic de scris, pentru că acolo mai e loc de evoluat, zic de citit. În 5 ani de lecturat bloguri am reuşit să ajung proreader. Dacă există probloggeri, trebuie să existe şi proreaderi, nu?

Tot citind blog după blog, am devenit convins că ultimele 10 articole nu contează. De cele mai multe ori ajung pe bloguri noi când e vorba de articole pe care le promovează oamenii din jurul meu. Le ştiţi şi voi, articolele alea cu multe RTuri, zeci de Like-uri, reacţii peste reacţii. Alea care provoacă spike-uri de trafic şi vizibilitate pentru autor.

De obicei când ajungi la articol care îţi place mult, încerci să vezi dacă e doar o întâmplare sau tocmai ai dat peste o nouă minune. Din experienţa de proreader, am ajuns la concluzia că ultimele 10 articole nu contează. Că oamenii au perioade de inspiraţie în care reuşesc să scrie 1-2-5 articole bune la perioade scurte de timp, după care se întorc în anonimatul provocat de mediocritate.

Aşa că de cele mai multe ori e bine să iei la mână blogul respectiv şi să cauţi articolele proaste. În funcţie de cât de proaste sunt cele mai proaste articole, îţi poţi da seama cam cât de bine scrie bloggerul respectiv. Şi mă refer la articolele alea scrise la trecerea timpului. De exemplu ăsta, sau ăsta sau ăsta. Aşa că random browsing e de bază în cazurile astea.

Ca să nu mai spun că cel mai mult şi mai mult contează următoarele 10 articole.

IN Casual stuff

Ştiu o grămadă de oameni care şi-au propus să intre la regim imediat după sărbători. Ce grămadă? Cete! Hoarde întregi! De parcă toţi am avea de făcut vizita medicală, ca fotbaliştii. Fiecare kilogram în plus e o amendă de 500 de euro din partea clubului.

Mergând pe acest principiu, Alina Cst ne-a invitat la o seară de regim la Casa Vernescu. O seară de regim spaniol mai exact. Şi pentru că mâncaserăm mult de sărbători, pentru că am pus ceva kilograme în plus (nu e cazul meu), am fost la o masă pregătită de maestrul bucătar Joseph Hadad.

În meniu doar chestii dietetice: vânat, fructe de mare, 15 feluri de salate, 20 de feluri de antreuri, fripturi peste fripuri… mâncare. Multă. Şi picantă.

Despre Casa Vernescu v-am mai spus că mă duce cu gândul la perioada interbelică. Dar de data asta chiar m-am simţit ca la cazinou mai ales cu nişte băbuţe mortale care veniseră să mănânce şi să danseze într-o pauză de ruletă.

În rest, toate bune: Casa Vernescu e tot acolo, Casino Palace are pagină pe Facebook (chiar, jucătorii oare dau like? ), am învăţat să ne îmbrăcăm frumos la un eveniment iar bloggeriţele arată foarte bine când sunt gătite.

Ale tinereţii valuri

question_answer0
IN Casual stuff, Caterinci

#Maiştiţicând făceam proiecte pe genunchi pe treptele facultăţii?

Eu mai ştiu când :)) Am dat ieri peste prezentarea asta despre brandul personal al lui Dragoş Bucurenci. Cu acordul colegilor alături de care am elaborat distracţia, spre amuzamentul tuturor – iat-o.

În ordinea numerelor de pe tricou: Miruna Atomei, Mihaela ‘Misha’ Vasilescu, Bogdan Trofin, Cristian Vasilescu şi eu.

PS: Asta e doar prezentarea proiectului, în spatele a stat multă multă cercetare, evident 😛

IN Casual stuff

Historia (o revistă care în print e un fel de glossy al revistelor de profil dar care online se descurcă destul de bine) publică un articol legat de primul atentat cu bombă din Senatul României.

Am stabilit deja că funcţionarii publici o duceau bine şi în perioada interbelică, aşa cum o duc şi acum. Ieri am descoperit încă o similitudine între perioada interbelică şi epoca în care trăim:

Victimele ar fi putut fi mai numeroase, dar din fericire, prezenţa senatorilor în sală era destul de scăzută la acea oră.

Pe noi de-asta nu ne atentează nimeni, că oricum nu sunt prea mulţi parlamentari pe acolo şi oricum, n-ar fi mare pierdere. Găsim alţii la fel de proşti foarte rapid.

*post sponsorizat de Makavelis

Tnx Răzvan

IN Casual stuff

…că mi-am schimbat tema blogului.

După tema de Crăciun obişnuiesc de 3 ani încoace să pun o temă nouă. Anul ăsta am ales-o mai greu şi îmi propun ca până anul viitor să-mi fac o temă aşa cum vreau. Încă suspin puţin după Bueno, dar parcă o avea prea multă lume. Am adus pe tema asta nouă fontul meu interbelic-ish, ceva culori din tema veche şi cele mai importante categorii de pe blog.

Şi dacă tot eram la capitolul modificări, am făcut un update la pagina de About, am făcut curăţenie prin blogroll… de-astea lejere de 1 ianuarie.

Nici nu vă salut. Bună ziua.

Nu e bine.

question_answer5 comentarii
IN Casual stuff

Nu e bine să dormi în prima zi a anului pentru că o să dormi tot anul. Nu e bine să munceşti în prima zi pentru că o să munceşti tot anul. Nu e bine să mănânci mult în prima zi a anului pentru că o să mănânci mult tot anul. Nu e bine să faci călătorii în prima zi a anului pentru că vei fi tot anul pe drumuri. Nu e bine să fii supărat în prima zi pentru că vei fi supărat tot anul. Nu e bine să te uiţi la televizor în prima zi pentru că te vei uita tot anul.

Nu e bine să te cerţi în prima zi pentru că te vei certa tot anul. Nu e bine să iei medicamente în prima zi a anului pentru că va fi nevoie să iei tot anul. Nu e bine să te trezeşti târziu în prima zi pentru că o să te trezeşti târziu tot anul. Nu e bine să te gândeşti la fostă în prima zi pentru că te vei gândi tot anul. Nu e bine să crezi în căcaturile astea în prima zi pentru că vei crede în ele tot anul.

IN Casual stuff

Pentru zilele care urmează am pregătit nişte posturi mai serioase, dar nu cred că aveţi chef de asta acum. Oricum lumea e prin deplasări, nu stă să citească poveşti.

Recapitularea de final de an n-o fac, a fost un an prea prost ca să rămână ceva notabil. Doar blogul ăsta a dus-o bine în 2010, cu aproape 400 de posturi scrise (mai mult de jumate în a doua parte a anului, după ce-am terminat cu facultatea).

După astea 400 de posturi rămân pentru posteritate Ermeticele, trei hashtaguri drăguţe (1, 2, 3), un post cu aromă interbelică, discursul de la încheierea facultăţii, experimentul de la ziua mea, Arhanghelii (serial pe care promit să-l reiau), descoperirea că e greu să fii blogger, un post despre influenţă, o nouă apariţie la ApropoTV, două posturi bunicele despre online (1, 2) şi cam atât.

Şi tot anul ăsta am convins multă lume să-şi pună favicoane, inclusiv pe Edward Boches 😀

Vă urez tradiţionalul Un an nou!

Meniu