Ne-am calificat la Mondiale! Am luat medalie de aur la Campionatele Europene!
Dar
Tricolorii mici au pierdut barajul pentru Europene, băieţii de la HCM şi-au diminuat şansele în cupele europene.
Victoriile sunt ale noastre, ale tuturor. Înfrângerile sunt numai ale lor. Să ne bucurăm deci pentru că am câştigat meciul cu Uruguay.
Bonus, o lecţie de oportunism. Citeşte tot articolul
Eu eram aproape golan în liceu, sau cel puţin umblam cu nişte golani. Şi altercaţii au tot existat de-a lungul timpului dar bătaie serioasă n-am luat niciodată. De fapt, nu cred că am prea încasat în 4 ani de liceu. O singură dată şi-a luat-o cineva de la noi din grup, dar a fost greşeala lui în totalitate, eram depăşiţi numeric rău de tot.
Oricum, conflictele astea nu se rezolvă cu schimburi de pumni totdeauna. Ştiu că făceam karate la Rapid (nu mă întrebaţi ce stil că nu ştiu) şi mâncam bătaie non stop pentru că eram vreo 4-5 stelişti declaraţi şi restul rapidişti. Dar senseiul ne zicea de fiecare dată că trebuie să încercăm să aplanăm conflictul pe cât posibil.
Dar dacă nu reuşim să aplanăm conflicte, bine ar fi să ne descurcăm puţin la bătaie. Şi aici intervine Alex Lungu, prieten şi fan înfocat al lui Liverpool. El scrie de ceva timp pe WebSelfDefense şi pentru pasionaţi scrie bine. E o nişă care are nevoie de proiecte online din punctul meu de vedere. Începând cu sâmbăta care vine (27 noiembrie) Alex organizează cursuri de auto-apărare la Exclusive Fitness Club. Din ce-am înţeles eu cursurile sunt pentru fete, dar poate o să facă şi un curs pentru băieţi, că şi noi trebuie să ne apărăm de golani.
Nişte detalii despre cursuri găsiţi aici. Despre cât de „bătăuş” e Alex puteţi să citiţi aici. Alte detalii despre stilurile pe care le practică găsiţi pe blogul lui. Iar dacă mai aveţi întrebări le aştept şi eu aici. Promit să le transmit mai departe.
PS: Da, are prietenă.
Întreaga bibliotecă din Alexandria ar putea încăpea într-un singur volum subţire dacă ne-am strădui puţin. Evident, e vorba de celebra bibliotecă din celebra Alexandria. Şi estimând că n-au mai mult de 2000 de volume acolo, putem spune că încape cu totul în ebook readerul Prestigio pe care l-am văzut cum se lansează zilele trecute. Readerul e cât un volum subţiiire – subţire.
Într-o companie extrem de selectă, cu toţi cărturarii şi buchiniştii din blogosferă (adică cu Adrian Ciubotaru şi Toma Nicolau, imaginea Lecturi Urbane), am participat la prezentarea lui Prestigio Libretto în România. Cu o memorie de 2 Gb, baterie care îţi permite să citeşti 10.000 de pagini la fiecare încărcare, touch şi wi-fi, readerul ăsta mai are şi avantajul de a fi frumos. Bonus, ei zic că e „probably the world’s slimmest ebook reader”. Acu… faza cu probably e simpatică la bere şi Carlsberg şi-o poate asuma pentru că oricum berea ţine de gust. Dar după mine ori e cel mai subţire ori nu.
M-a surprins absenţa lui Gabi Macovei de la un eveniment ca ăsta, el – cel mai poet dintre bloggeri şi cel mai bloggeri dintre poeţi. Dar nebănuite sunt căile piarului şi ale influenţei în blogosferă.
Şi vorba unui blogger mult mai celebru – am fost şi eu acolo, am dat mâna cu lumea şi am plecat acasă.
CharityGift este un magazin online prin care se vând produse ale căror preţuri conţin parţial donaţii. La fiecare produs este menţionat procendul care va fi donat după achiziţionare.
Astăzi CharityGift.ro împlineşte 2 ani de existenţă şi cu ocazia asta au promis că donează câte 2 euro pentru fiecare post, twitt sau status referitor la aniversarea lor. Frumos ar fi fost un hashtag pe tema asta şi cât mai multă mişcare. Dar s-a nimerit prost cu oameni mahmuri după petrecerea de aseară, grăbiţi să scrie despre Internetics.
Pentru fiecare post pe blog, status sau nota pe Facebook si tweet referitor la aniversarea noastra si la aceasta initiativa donam 2 euro pentru un ONG sau pentru un caz social. Ne-ar placea tare mult sa ne fii alaturi si sa facem impreuna o bucurie unui ONG. Acesta va fi ales prin vot pe siteul nostru.
Doi euro de aici, doi pe Facebook, doi pe Twitter. Voi?
Editura Polirom are un site. Site-ul editurii Polirom nu este unul nasol. Pe site-ul editurii Polirom găsim cărţi. Cărţile pe care le găsim pe site-ul editurii Polirom sunt interesante. Dintre toate cărţile, lui Alex i-au plăcut cel mai mult 4. Una dintre cărţile care i s-au părut interesante este „Nobelul românesc” de Cristian Tudor Popescu. O altă carte care i-a plăcut a fost „O introducere în presa scrisă şi vorbită” a lui Claude Bertrand. Alte două cărţi interesante se găsesc pe pagina şase a catalogului de e-books.
Ce frumoasă este toamna!
Şi cealaltă nu.
Cea extrem de folositoare e Square. Aşa cum îi zice şi numele, Square e un device mic cât un cub de zahăr care citeşte carduri bancare şi te ajută să faci plăţi de pe iPhone, iPad şi câteva telefoane cu Android. Şi asta pentru un comision de 2,75% din suma tranzacţionată + 15 cenţi. În momentul de faţă Square a ieşit din „private beta” şi atacă o piaţă de 24 de milioane de businessuri care încă nu folosesc plata cu cardul din cauza costurilor ridicate. 24 de milioane din 30, numai în SUA. Nişte detalii găsiţi aici şi aici. Probabil next big thing.
Cealaltă jucărie despre care se vorbeşte zilele astea e RockMelt. Adică un fel de Chrome tunat cu pluginuri de social media. Pentru cei care nu ştiu ce e Chrome, vorbim de browserul de la Google. Rockmelt o arde foarte preţios zilele astea, cu acces numai pe bază de invitaţie, cu invitaţii doar prin reţeaua de prieteni de pe Facebook şi tot aşa. Pentru cei care vor un browser eye-candy care consumă multe resurse, găsiţi aici detalii. Eu l-am folosit 5 minute. Maxim.
Decât să-ţi iei o maşină în România mai bine faci un copil. Măcar are cine să-ţi dea o farfurie de mâncare la bătrâneţe.
Deşi abia la anu’ o să fie obligatorii cauciucurile de iarnă, tot trebuie să le cumperi ca să nu rişti cine ştie ce incidente. Sau mergi cu maşina doar când e curat şi uscat.
Şi să vedem ce înseamnă pentru mine maşina iarna asta:
– 1000 Ron cauciucuri de iarnă (give or take, pe acolo)
– 600 Ron revizia (se face anu’ de când a venit Hoimobilu peste nămeţi)
– plus RCA-ul cât o mai fi, vreo 200 de lei parcă
– plus CASCO câteva sute de lei
Asta înseamnă că nu-mi iau laptop nou, asta înseamnă că nu-mi fac upgrade la calculator.
Cu un copil cred că scăpam mai ieftin. 100 de lei brad, 200 cadouri şi aia era :))
Am o vecină.
Teoretic e un om normal, ca noi ceilalţi. Practic, e femeie.
Locul cu numărul 2 teoretic ar fi al meu. Şi aşa a apreciat ea că ar intra un renoclio acolo. Eu înţeleg că am o maşină de clasă mică, da’ totuşi.
Şi ce face un om când nu mai are jumate din partea lui de parcare? O dă vecinei pe toată.
Astăzi aş fi vrut să scriu pe blog, chiar aş fi vrut. Dar n-am avut când. Am o listă de posturi pe care ar fi trebuit să le scriu şi tot nu reuşesc.
În schimb sunt la zi cu serialele, n-am scris nimic la licenţă şi citesc doar ce-mi place.
Iar astăzi poate că puteam să-mi fac timp şi de blog, doar că n-am vrut, uite-aşa.
Aşa cum vă ziceam zilele trecute, am dat peste o agendă în care am scris primul soi de blog. Texte cu priză la public scriam încă din clasa a 5-a, dar abia prin 2002 am început să scriu pe agenda asta mici compuneri fără să mi se ceară de la şcoală.
Pentru că sutele de fane au contribuit la cele 20 de Like-uri pe care le-am cerut, ba chiar au adus ceva peste, îmi iau inima-n dinţi şi încep să public o parte din texte. Ele sunt cam 10 de toate, dar nu ştiu dacă o să vadă lumina biţilor opera integrală ;))
Cât timp citiţi să nu uitaţi nicio clipă că aveam 14 ani când scriam chestiile astea 😀 Citeşte tot articolul
