Casual stuff

Pentru zilele care urmează am pregătit nişte posturi mai serioase, dar nu cred că aveţi chef de asta acum. Oricum lumea e prin deplasări, nu stă să citească poveşti.

Recapitularea de final de an n-o fac, a fost un an prea prost ca să rămână ceva notabil. Doar blogul ăsta a dus-o bine în 2010, cu aproape 400 de posturi scrise (mai mult de jumate în a doua parte a anului, după ce-am terminat cu facultatea).

După astea 400 de posturi rămân pentru posteritate Ermeticele, trei hashtaguri drăguţe (1, 2, 3), un post cu aromă interbelică, discursul de la încheierea facultăţii, experimentul de la ziua mea, Arhanghelii (serial pe care promit să-l reiau), descoperirea că e greu să fii blogger, un post despre influenţă, o nouă apariţie la ApropoTV, două posturi bunicele despre online (1, 2) şi cam atât.

Şi tot anul ăsta am convins multă lume să-şi pună favicoane, inclusiv pe Edward Boches 😀

Vă urez tradiţionalul Un an nou!

E la modă să vorbim despre bloggerii vechi şi ăia noi şi despre cum bloggerii cu notorietate nu-i ajută şi nu-i promovează pe cei din tânăra generaţie, aspiranţii la succes, viitorii A-listeri etc. Cum noi suntem cei mai deştepţi şi mai frumoşi în timp ce ei sunt bătrâni şi urâţi şi perimaţi şi nu vor să ne promoveze pentru că le e frică să nu le luăm locul.

De fapt situaţia nu stă deloc aşa. Bloggerii vechi promovează constant oameni noi şi îi trag după ei. Problema e că noi ne-am dori ca ăştia vechii să cadă în adoraţie şi non stop numai de noi să vorbească. Eventual să-şi facă şi nişte tricouri cu blogurile noastre.

Dacă stai să te uiţi atent sunt câţiva oameni care ajută echipa de tineret speranţe.

Arhi şi Zoso au început cu Maka şi l-au pus în Blogroll şi l-au citat până când i-au dat un boost de trafic şi de notorietate. Şi eu probabil n-aş fi ajuns să-l citesc dacă nu-l descopeream la ei.

Chinezu l-a susţinut pe Adi Zăbavă şi l-a luat cu el de-au plimbat trofeul Champions League şi l-a băgat acum să facă Politică Locală (şi l-a băgat în seamă pe băietu ăsta de la Piatra Neamţ pe care doar eu îl băgam în seamă până atunci 😛 )

Eu trebuie să admit că Bobby m-a ajutat încă de acum vreo 2 ani când ne-a tras de mânecă şi ne-a întrebat ce vrem noi de la vieţile noastre şi a continuat cu linkurile astea săptămânale (pe care plătesc bani grei, vă daţi seama :)) ). Ca să nu mai spun de Andi care m-a luat să vorbesc la ApropoTV când nici Zăbavă nu se uita în gura mea…

Şi Cristina Bazavan care îl promovează constant pe Toma deşi mie poate mi s-ar părea cam devreme că e crud şi n-are ani mulţi de blogosferă. Dar l-a văzut cum scrie şi i-a plăcut ceva la stilul lui de fotbalist-chitarist-povestitor 🙂

Evident că n-o să vină nimeni să spună „ia contactează-l pe ăsta micu şi fă o campanie cu el, că garantez eu rezultate”. Nu poţi să garantezi pentru rezultatele tale, cum ai putea să garantezi pentru altul?

Dar acolo unde e ceva de promovat se va găsi cineva să promoveze, oricât ne-am da noi cu curu de pământ că suntem ai nimănui.

Citeam un articol despre Pagini de Facebook vs. Profile pentru oameni cu „brand personal” sau măcar cu o anumită notorietate într-un anumit domeniu. Articolul e bun, dar m-a bufnit râsul când am ajuns la:

astfel vom contribui cu totii la dezvoltarea unui ghid practic pentru gestionarea prezentei online

Şi m-a bufnit râsul pentru că mi-am adus aminte de acest băiat. Descoperit de colegul Eduard, individul este un piţiponc* veritabil.

Vi se pare vouă că acest băiat are nevoie de „gestionarea prezenţei” lui online? :)) Ăsta e primul lucru la care vă gândiţi când vă uitaţi la poză?

Problemele astea sunt dezbătute pe un metru pătrat de internet doar de o mână de oameni care încearcă să umble cu nişte bugete de online.

Iar ei, restul, continuă să folosească IE6, să scrie URL-ul în căsuţa de căutare a Google şi să creadă că au câştigat la o loterie din Spania 1 milion de dolari.

_____

*n-aş spune cocalar pentru că e o doză de feminitate în el, fix cât să-l facă doar un metrosexual eşuat.

Cum bine ziceam anul trecut, vă doresc un Crăciun odihnit!

Urmează Boxing Day, 5 Giants of Advertising, Branding pe frontul de est, cozonac cu lapte, muncă (e cea mai bună perioadă din an pentru recuperat chestii din urmă – toată lumea stă pe loc), lectură de blogguri random şi filme.

#Fieca #fuego, #hruşcă şi #lerul să vă #inunde #sufletele cu #bucurie şi mesele cu #belşug alături de #ceidragi.

Am primit leapşa cu planurile, denumită pretenţios „Ce vrei de la blogul tău în 2011?”. Ea îşi are originile la Bobby şi s-a plimbat mult în ultima săptămână.

Voi continua s-o ignor, dar m-am gândit că ar fi frumos să şi explic.

Eu nu-mi fac planuri pentru blog. Niciodată n-am avut o strategie, doar subiecte pe care le-am abordat şi subiecte pe care nu le-am abordat, oameni cu care am interacţionat, amici, prieteni, rude etc.  Pentru planuri mergeţi la Chinezu.

Eu o să-mi păstrez constanţa cât o să am chef, o să amestec conţinutul după cum îmi cere sufletul şi o să-mi doresc trafic mare doar atunci când oi vrea să mă las de blogging 😀

Deci leapşa asta e doar pentru probloggeri strategi, noi rămânem şi în 2011 într-un colţ, ne apărăm nevoile şi neamul.

V-am mai spus că am un fix cu favicoanele. Un site care n-are favicon e un site neterminat, asta e filosofia mea.

Şi pentru că unul dintre blogurile pe care le citesc cu sfinţenie în ultima vreme nu avea favicon, mi-am luat inima în dinţi şi am dat un mail. Nu era vorba „decât” de Edward Boches, Chief Innovation Officer (fost Creative Director) la Mullen, una dintre cele mai tari agenţii de advertising din State.

Fondată în 1970, Mullen are printre clienţi Timberland, Olympus sau hotelurile Four Seasons şi poate americanii vă sunt cunoscuţi pentru Bruins Hockey Rules.

Şi eu nu numai că l-am rugat pe directorul de creaţie al lor să-şi pună favicon, ba chiar l-am şi convins să o facă! 😀

Mai rămân câţiva de prin .ro şi gata 😛