Casual stuff

Un prieten are o problemă cu probloggerii. Fără să vreau, am preluat-o şi eu, pentru că ce ne-am face fără ideile fixe ale prietenilor noştri? Omul zice că nu te poţi numi problogger dacă o grămadă din articolele tale se pot citi doar în ziua în care au fost publicate.

Mai exact, blogurile sunt făcute pentru lectura urmaşilor noştri. Iar dacă noi avem poze sau clipuri preluate de pe diferite siteuri fără să avem niciun control asupra lor, riscăm să rămânem fără conţinut. Alex merge şi mai departe şi zice că bine ar fi să ne hostăm singuri clipurile şi fotografiile. Eu cred că e mai greu pentru cetăţenii cu câteva mii de unici pe zi să-şi hosteze singuri totul, că doar n-au server farm în spatele casei şi nici ţeavă de net gratis.

Dar măcar să încercăm să ţinem clipurile pe acelaşi cont, să le verificăm din când în când, să le înlocuim. Eu am luat blogul de la prima pagină şi am început să înlocuiesc fotografiile sau clipurile care nu mai sunt disponibile. Aştept cu interes sa facă asta şi Chinezu – pe care l-am prins cu o pagină întreagă, Piticu – care ne-a privat de un episod funny pe heliu şi Costin – pe care l-am scormonit bine de tot până am găsit (asta pentru că majoritatea clipurilor urcate sunt pe contul lui de Youtube).

Moment lacrimogen

Dintre toţi oamenii mişto pe care i-am cunoscut în ultimii ani, sunt câţiva pe care îi văd rar şi parcă sunt fix ăia cu care aş sta la poveşti mai mult. Ce-i drept, eu abia reuşesc să mă văd cu oamenii care nu stau în acelaşi cartier cu mine, ce să mai vorbim de unii noi. Dar de dragul adevărului istoric…

Makavelis – live l-am văzut o singură dată, şi atunci într-o nebunie generală (la RoBlogFest), dar din ce-am mai vorbit noi parcă am fi pe aceleaşi unde. Băiat valabil, chiar dacă nu-l mai iubeşte lumea din cauza ultimelor isprăvi. Un Barcelona – Real aş vrea să văd cu Maka, deşi cred că se manifestă interesant şi la alte meciuri ale Barcei.

The Fua – pe domnu l-am cunoscut la Peninsula 2009 şi am schimbat o vorbă cu Cristi Minculescu în background. Dacă ajungeţi prin Oradea e musai să beţi o bere cu el.  De la muzică la interneţi, aveţi ce vorbi. Aş da la schimb cam vreo 10 bloggeri bucureşteni ca să vină brăileanul aici.

Psaico – tot la Peninsula l-am cunoscut şi pe Gabi şi ne-am mai conversat ca de la om cu site de evenimente la om cu site de evenimente. Pe cetăţeanul ăsta l-am mai scos la un cico când a fost prin Bucureşti. Şi cred că e mai uşor de văzut la faţă mai ales că pleacă des la mare.

DeCe? – cu Dan am interacţionat de câteva ori la evenimente cu mâncare şi băutură. Alt băiat de comitet cu care e de mers la beri prelungite. L-aş vrea la Bucureşti doar ca să aibă Ciubotaru concurenţă la agăţat. Şi pentru că e funny domne.

Bonus: Ellunes – pe care nu l-am cunoscut personal, dar mi se pare că e aşa cum trebuie. Şi îi place şi Steven Gerrard pe deasupra.

Deci cam cu ăştia 5 aş bea eu o bere foarte des dacă ar fi în Bucureşti. Mai bine puneam titlu „Top 5 bloggeri de scos la o bere în 2011”, ieşeau mai multe RTuri.

Tocmai s-a încheiat o emisiune Workshops la Radio Lynx în care Bobby a vorbit despre marketingul afiliat. Şi pentru că a vorbit multe chestii destul de complexe, mi-am adus aminte de problema asta a tehnicului. Ştiu o grămadă de băieţi care vor să facă blogging şi se bazează doar pe talentul scriitoricesc. Sau fete simpatice care se visează în top.

Dacă eşti fată ai toate şansele să ştii vreun Auraş care să te ajute cu diferite chestii. Dacă nu, trebuie să înveţi. Da, Andu?

Ca o paranteză: eu am rămas mască prima oară când am auzit ce background tehnic are Bobby. Şi chiar dacă nu se apucă el să scrie cod, e foarte important că ştie cu ce se mănâncă treaba asta. Pentru că îşi dă seama ce trebuie să ceară.

N-ai treabă cu tehnicul, ajungi să pierzi foarte mult.

Exemplu concret: AmazingRace.ro. Un proiect pe care m-am chinuit (la propriu) să-l urmăresc. O platformă greoaie, web 1.0, care nici măcar RSS Feed nu avea. Poze foarte mici care se măreau doar dacă făceai nişte incantaţii asiatice, textul aliniat la stânga… un site de 1998. Dar poveştile spuse acolo meritau chinul pe care îl presupunea navigarea.

Din fericire s-a întâmplat ceva bun (în sfârşit!) cu proiectul AmazingRace. Brăduţ şi colegii lui au lansat zilele trecute Tedoo.ro pe un wordpress clasic şi frumos aranjat, cu tot cu RSS şi toate cele trebuincioase. Vă recomand cu căldură să citiţi poveştile fascinante (într-o lume în care sunt tot mai puţine poveşti fascinante) pe care le găsiţi acolo.  Acum şi într-o formă tehnică mult mai accesibilă. Sunt convins că în forma actuală Tedoo poate deveni cel mai bun produs de turism din .ro (şi spun asta cu riscul de a o supăra pe Corina).

Mai rămâne de pus doar Faviconul 🙂

Când vine vorba de sfaturi, bloggerii mari se întrec unii pe alţii. Fiecare e pregătit cu setul lui de sugestii, doar-doar o întreba cineva cum e mai bine să atingi culmile succesului. Din mormanul de recomandări se remarcă 5 mituri pe care toată lumea le spune tare şi răspicat dar în care mai cred doar juniorii.

1. Nu intra în conflicte – se zice că ar scrie mare pe frontispiciul clădirii în care se adăpostesc toţi A-listerii. Pentru că nu-i aşa, e de datoria lor să promoveze o lume mai bună, mai curată şi mai liniştită. Dar când domniile lor au ceva de împărţit (eventual între ei) iese scandalul de pe lume, excepţiile fiind tare puţine. Atunci „nu intra în conflicte” se transformă subit în „nu intra în conflicte cu oameni mai bazaţi decât tine”, „nu intra în conflicte dacă nu ai destule argumente” sau chiar „nu intra în conflicte dacă eşti prost”. În orice altă situaţie exceptându-le pe cele tocmai enumerate, poţi să intri în conflicte liniştit.

Că doar şi Slavici îi zicea lui Iacob Negruzzi – „eroii adevăraţi dărâmă munţi, nebunesc, se ucid„. Parafrazând „a-listerii adevăraţi înjură spammeri, dau block, scuipă„.

2. Bagă-te în seamă cu lumea – ca o reţetă sigură a succesului, toată lumea recomandă interacţiuni repetate cu cât mai multă lume. Adică ni se spune să ne transformăm în nişte băgători de seamă gata oricând să comenteze pe un blog celebru, să dea un RT sau un Like. În realitate A-listerii propovăduitori comentează foarte rar pe alte bloguri şi n-au făcut-o nici înainte să devină celebri. Şi într-un fel sunt conştienţi că cei care le urmează sfatul devin nişte personaje agasante pe care încearcă toată lumea să le evite, dar continuă să ne recomande această practică.

3. Se poate şi fără trafic – probabil preferatul meu când vine vorba de mituri blogosferice. Pe asta o susţin doar câţiva bloggeri, cei care sunt convinşi că mai importante sunt influenţa, notorietatea şi versiunea de iPhone decât traficul. Unicii trebuie să fie şi ei acolo, cât să încapă într-un vagon de metrou, nu trebuie să fie cu miile.

Evident, când e vorba de campanii, toţi scotocesc prin analytics şi mai găsesc câte 6-700 de unici într-un colţ, câte 500 într-un alt colţ, şi încă vreo 2000 de subscriberi tocmai buni de vândut companiilor care cer volum. Şi deci „se poate şi fără trafic mare” se transformă în „noi (adică noi, Alisterii) putem şi fără trafic”, voi depinde pe cine ştiţi. Citeşte tot articolul

De când o cunosc pe Pyuric se tot pregăteşte să-şi lanseze Pyuric.ro. De fapt, îmi aduc aminte că am văzut-o la Radio Lynx imediat după vânzarea Mondenului şi ştiu că povestea cum urmează ea să treacă pe .ro. Nu m-am gândit că vor trece atâţia ani (Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă – vorba poetului).

Cred că prin noiembrie i-am propus să ne ocupăm noi de trecerea pe .ro, ca să se întâmple totuşi până în 2012 ;)) . Şi au mai trecut 3 luni (concediu, multă muncă etc.). Dar uite că până la urmă e cu happy end. Ultimele zile au însemnat cicăleli de tipul „hai Pyuric, scrie şi tu odată pe blog”.

Detalii: da, e un punct şi la favicon, şi în titluri. Asta a fost viziunea artistului. Da, mai sunt ceva chestii de editat, modificat, schimbat. Le vom face cât mai repede (adică azi-mâine).

Urmează încă două domniţe ale blogosferei feminine. Nu spui cine 😛

Acesta este un post plătit. Atenţie!

La începutul anului vă spuneam că sunt în căutarea unui album. Pentru că fericirea e „just around the corner”, am găsit albumul căutat la Eduard – coleg de bancă, prieten, Arhanghel al literaturii. Nu numai că a găsit albumul Vama Veche – Nu ne mai trageţi pe dreapta, dar i l-a şi dat lui Alex, cu condiţia să scriu eu un post pe blog. Ştiţi cum e – o mână spală pe alta, Alex mă ajută pe mine, Edi îl ajută pe el şi toată lumea e fericită.

Eu aş fi scris postul ăsta de drag, dar el a insistat să-l scriu la comandă. Doamnelor şi domnilor:

Eduard Dobre este eroul meu!

Şi ce este mai frumos decât să vezi că un prieten din gaşca ta îl ajută pe alt prieten?

Totul este roz şi pufos. Încă o poveste are happy end. Numai aici, pe AcasăTv.

Join us again for The Young, and the rest of us.

Mă plângeam că bloggerii mari scriu doar posturi care au lipite etichete de branduri şi că nu mai au timp să scrie şi ce scriau înainte, atunci când nu erau încă A-listeri. Şi mai dădeam şi sfaturi cum să-şi programeze fiecare posturile.

Dar uite că am ajuns şi eu să înşir posturile legate de brand. Nu sunt posturi plătite, dar sunt legate cumva de interacţiunea mea cu nişte branduri. De ieri sunt la Azuga cu cei de la Citroen şi testăm noul C4. N-am putut să nu vă anunţ. Pe urmă a venit Ligia (căutaţi link în postul precedent 😛 )  şi mi-a spus despre rezultatele campaniei Unicef. Acum aş vrea să vă povestesc ce mişto a fost în prima zi de test drive dar asta ar însemna să am 3 posturi consecutive despre branduri. Păi una facem şi alta vorbim? Citroen, Unicef, Citroen?

Aşa că îmi fac autocritica acum şi revin în cursul zilei cu un post despre primul meu test drive. Sper să am timp, ieri m-am trezit pe la 7 şi am tot alergat prin crame şi restaurante de 5 stele. V-am zis eu că e greu să fii blogger.