Casual stuff

E la modă să vorbim despre bloggerii vechi şi ăia noi şi despre cum bloggerii cu notorietate nu-i ajută şi nu-i promovează pe cei din tânăra generaţie, aspiranţii la succes, viitorii A-listeri etc. Cum noi suntem cei mai deştepţi şi mai frumoşi în timp ce ei sunt bătrâni şi urâţi şi perimaţi şi nu vor să ne promoveze pentru că le e frică să nu le luăm locul.

De fapt situaţia nu stă deloc aşa. Bloggerii vechi promovează constant oameni noi şi îi trag după ei. Problema e că noi ne-am dori ca ăştia vechii să cadă în adoraţie şi non stop numai de noi să vorbească. Eventual să-şi facă şi nişte tricouri cu blogurile noastre.

Dacă stai să te uiţi atent sunt câţiva oameni care ajută echipa de tineret speranţe.

Arhi şi Zoso au început cu Maka şi l-au pus în Blogroll şi l-au citat până când i-au dat un boost de trafic şi de notorietate. Şi eu probabil n-aş fi ajuns să-l citesc dacă nu-l descopeream la ei.

Chinezu l-a susţinut pe Adi Zăbavă şi l-a luat cu el de-au plimbat trofeul Champions League şi l-a băgat acum să facă Politică Locală (şi l-a băgat în seamă pe băietu ăsta de la Piatra Neamţ pe care doar eu îl băgam în seamă până atunci 😛 )

Eu trebuie să admit că Bobby m-a ajutat încă de acum vreo 2 ani când ne-a tras de mânecă şi ne-a întrebat ce vrem noi de la vieţile noastre şi a continuat cu linkurile astea săptămânale (pe care plătesc bani grei, vă daţi seama :)) ). Ca să nu mai spun de Andi care m-a luat să vorbesc la ApropoTV când nici Zăbavă nu se uita în gura mea…

Şi Cristina Bazavan care îl promovează constant pe Toma deşi mie poate mi s-ar părea cam devreme că e crud şi n-are ani mulţi de blogosferă. Dar l-a văzut cum scrie şi i-a plăcut ceva la stilul lui de fotbalist-chitarist-povestitor 🙂

Evident că n-o să vină nimeni să spună „ia contactează-l pe ăsta micu şi fă o campanie cu el, că garantez eu rezultate”. Nu poţi să garantezi pentru rezultatele tale, cum ai putea să garantezi pentru altul?

Dar acolo unde e ceva de promovat se va găsi cineva să promoveze, oricât ne-am da noi cu curu de pământ că suntem ai nimănui.

Citeam un articol despre Pagini de Facebook vs. Profile pentru oameni cu „brand personal” sau măcar cu o anumită notorietate într-un anumit domeniu. Articolul e bun, dar m-a bufnit râsul când am ajuns la:

astfel vom contribui cu totii la dezvoltarea unui ghid practic pentru gestionarea prezentei online

Şi m-a bufnit râsul pentru că mi-am adus aminte de acest băiat. Descoperit de colegul Eduard, individul este un piţiponc* veritabil.

Vi se pare vouă că acest băiat are nevoie de „gestionarea prezenţei” lui online? :)) Ăsta e primul lucru la care vă gândiţi când vă uitaţi la poză?

Problemele astea sunt dezbătute pe un metru pătrat de internet doar de o mână de oameni care încearcă să umble cu nişte bugete de online.

Iar ei, restul, continuă să folosească IE6, să scrie URL-ul în căsuţa de căutare a Google şi să creadă că au câştigat la o loterie din Spania 1 milion de dolari.

_____

*n-aş spune cocalar pentru că e o doză de feminitate în el, fix cât să-l facă doar un metrosexual eşuat.

Cum bine ziceam anul trecut, vă doresc un Crăciun odihnit!

Urmează Boxing Day, 5 Giants of Advertising, Branding pe frontul de est, cozonac cu lapte, muncă (e cea mai bună perioadă din an pentru recuperat chestii din urmă – toată lumea stă pe loc), lectură de blogguri random şi filme.

#Fieca #fuego, #hruşcă şi #lerul să vă #inunde #sufletele cu #bucurie şi mesele cu #belşug alături de #ceidragi.

Am primit leapşa cu planurile, denumită pretenţios „Ce vrei de la blogul tău în 2011?”. Ea îşi are originile la Bobby şi s-a plimbat mult în ultima săptămână.

Voi continua s-o ignor, dar m-am gândit că ar fi frumos să şi explic.

Eu nu-mi fac planuri pentru blog. Niciodată n-am avut o strategie, doar subiecte pe care le-am abordat şi subiecte pe care nu le-am abordat, oameni cu care am interacţionat, amici, prieteni, rude etc.  Pentru planuri mergeţi la Chinezu.

Eu o să-mi păstrez constanţa cât o să am chef, o să amestec conţinutul după cum îmi cere sufletul şi o să-mi doresc trafic mare doar atunci când oi vrea să mă las de blogging 😀

Deci leapşa asta e doar pentru probloggeri strategi, noi rămânem şi în 2011 într-un colţ, ne apărăm nevoile şi neamul.

V-am mai spus că am un fix cu favicoanele. Un site care n-are favicon e un site neterminat, asta e filosofia mea.

Şi pentru că unul dintre blogurile pe care le citesc cu sfinţenie în ultima vreme nu avea favicon, mi-am luat inima în dinţi şi am dat un mail. Nu era vorba „decât” de Edward Boches, Chief Innovation Officer (fost Creative Director) la Mullen, una dintre cele mai tari agenţii de advertising din State.

Fondată în 1970, Mullen are printre clienţi Timberland, Olympus sau hotelurile Four Seasons şi poate americanii vă sunt cunoscuţi pentru Bruins Hockey Rules.

Şi eu nu numai că l-am rugat pe directorul de creaţie al lor să-şi pună favicon, ba chiar l-am şi convins să o facă! 😀

Mai rămân câţiva de prin .ro şi gata 😛

Leapşa e primită de la Bianca-Albu.ro şi tot circulă prin blogosferă de câteva zile. Regula e să spui lucruri pe bune, chestii mai mici sau mai mari.  Bine că se admit şi alea mici, că n-am făcut nimic mare anul ăsta. Nici măcar n-am fost la mare. Oricum, nu e mare lucru :-j

1. Am condus mult. Îmi doream să conduc, maşina mi-a venit cu 2 zile înainte de Crăciun şi am tot plimbat-o prin Bucureşti şi prin afară. Puţin peste 9000 de Km, ceea ce nu pare deloc mult. Dacă zicem 8000 de km doar prin Bucureşti, nu mai e aşa puţin 😛 Şi dacă mai zicem şi că n-am fost nevoit să merg zi de zi la birou, parcă ne ducem la vreo 700 de km pe lună. Ceea ce tradus în drumuri până la Genin e mult.

2. Am încheiat conturile cu facultatea. Nu la absolvire, ci prin februarie, când m-am apucat să fac revoluţie.  O să-mi iau licenţa doar ca să am diploma, dar sunt convins că facultatea aia e degeaba, diploma nu-mi va folosi la nimic şi jumătate din profesorii de acolo sunt în plus.

3. Am făcut să fie bine. Am încercat să păstrez un echilibru, am mai ajustat lucrurile pe acolo unde era nevoie. A fost anul în care cel mai important e finalul (nu pentru că s-ar întâmpla ceva notabil, ci pentru că marchează un an nou). Greu anul ăsta. Dar a fost necesar ca să fie bine la anu.

4. Am început. Să mai multe lucruri. Să scriu zilnic pe blog, să citesc, să iau „hotărâri mai hotărâte”, am început de la un zero pe care nu-l credeam atât de zero.

5. Am simţit că evoluez. Cu paşi mici, am simţit că merg înainte. Chiar dacă e ceaţă şi nu se vede nimic în zare, ştiu că merg într-o direcţie. Iar cu timpul pe care l-am câştigat scăpând de facultate, am făcut ceva util. Simt eu asta.

Post personal s-a cerut, post personal am scris.

Leapşa merge la Corina Georgescu, DPD şi Daniela Petrescu.

You want the traffic? You can’t handle the traffic!

Poate uneori crezi că vrei, dar de fapt nu-i aşa. Nu-ţi doreşti ca blogul tău să aibă trafic.

Poate vrei să te citească multă lume, dar de fapt vrei să te citească multă lume bună, nimeni nu-şi doreşte să fie citit de toţi tâmpiţii. Iar la volumele mari nu mai ai cum să faci selecţie şi să-i ţii doar pe ăia buni.

Sigur că vrei să ai sute de comentarii, dar ţi-ai dori să primeşti doar comentarii inteligente. Nimeni nu vrea şi porţia de înjurături care vine odată cu celebritatea online. Pentru că, da, e aproape sigur că vei avea şi hateri.

Vrei să primeşti tot felul de invitaţii, dar nu vrei să te roage lumea să scrii despre toate campaniile umanitare posibile sau despre magazinul de ulcele al bunicii lor de la Horezu.

Sigur vrei să ai campanii, dar dacă s-ar putea să nu spună toată lumea că te-ai vândut brandurilor.

Deci dacă s-ar putea trafic mare fără tâmpiţi, hateri, requesturi de posturi, mult spam şi comentarii răutăcioase totul ar fi perfect. Dar nu se poate. Aşa că probabil nu vrei trafic.