Casual stuff

Acum câteva săptămâni am primit un cont de test de la Romtelecom pentru Dolcetv.ro, platforma video lansată de curând. Într-o oarecare măsură DolceTv.ro e la concurenţă cu Muvix, siteul trustului MediaPro. Zic într-o oarecare măsură pentru că pe DolceTv sunt filme dar şi emisiuni tv înregistrate precum şi ceva canale live. Unele filme sunt free, alte filme sunt pe bani (cam 1 euro sau mai puţin). Sistemul de plată e destul de simplu, cu un cont pe care îl încarci cu credit în euro şi din respectivul credit plăteşti filmele.

Ce n-am înţeles e sistemul de plată pentru meciuri. Ştiu ca la un moment dat era 1 euro accesul la meciurile din UCL, acum n-am mai văzut nimic legat de preţuri.

Oricum, aseară m-am uitat fără probleme la Inter – Schalke04, full screen, cursiv. De fapt asta aşteptam încă de când am primit contul, să văd cum se mişcă transmisia meciurilor. Şi se mişcă excelent. Mişto ar fi să văd toate meciurile lui Liverpool aşa (cele care nu se dau la televizor) 😀 Dar până ajunge Liverpool în UCL mai e :-j

În concluzie DolceTv îmi place, cred că sunt şanse să prindă, mai ales că totul e absolut legal, spre deosebire de vplay şi alte animale. Timp să avem să ne uităm la filme, că avem acces la ele tot mai uşor şi la o calitate tot mai bună. Mai ştiţi când trăgeam câte 7 ore un CAM de pe odc? 🙂

Cum vă ziceam, în mai e PR Beta şi fie că vor sau nu Nebuloasa şi Cristina, eu mă duc la Timişoara. Mă urc în Hoimobil şi acolo mă opresc. Cum vă ziceam, gaşca de speakeri e foarte mişto, cum greu aduni şi prin Bucureşti. O să se discute despre relaţia dintre bloggeri, jurnalişti şi oamenii de PR. Mai jos aveţi lista de oameni pentru care o să fac eu 500 şi ceva de Km.

Înscrierile au început deja şi până pe 10 aprilie beneficiaţi de o reducere în cadrul pachetului Early Bird care e 120 de lei. Adică nici 30 de euro. După 11 aprilie înscrierea va fi 150 de lei. Pachetele pentru studenţi (pentru că există şi aşa ceva) sunt 40 la număr şi costă câte 75 de lei.

Deci pur şi simplu trebuie să vă mobilizaţi dacă sunteţi undeva la mai puţin de 500 de km de Timişoara. Sper ca toată Transilvania să-şi mişte fundul pentru că altfel cine ştie când ne mai vedem la faţă. Citeşte tot articolul

E ora 1, dar de fapt e ca şi cum ar fi ora 12.

Mă trezesc la 9, dar de fapt e ca şi cum m-aş trezi la 8.

Mi se face foame la 6, dar de fapt e ca şi cum mi s-ar face foame la 5.

Cât vă ţine raportarea asta la ora de iarnă? Pe mine ştiu că mă ţinea mult când eram mai mic. Era pretextul perfect ca să mă culc mai târziu. „Hai mamă că e abia ora 9 de fapt, mai stau puţin„.

Au fost câteva săptămâni nebune-nebune. Întâlniri, oameni dragi, feţe noi, drumuri, muncă. Oboseală acumulată. Şi a fost nevoie doar de 5 minute pentru un restart. Undeva în afara Bucureştiului într-o linişte totală. Nu se auzeau decât câteva păsări şi vântul.

Mişto.

a) Nu discut premiile, felicitări câştigătorilor. Eu am terminat pe 15 la blog de comunicare. Ţinând cont de concurenţă şi cât scriu eu de comunicare, e corect.

b) Chiar aşa cum a fost, cel mai important eveniment din blogosfera românească a strâns destul de mulţi oameni importanţi în Silver Church. Felicitări pentru asta.

c) În viaţa vieţilor voastre nu mai aduceţi pe cineva din afara blogosferei să vorbească cu bloggeri. Dume auzite aseară: Craioveanu – „chiar şi eu am câţiva prieteni cu blog” Dan de la OCS – „hai că arătaţi bine pentru nişte oameni care stau în faţa calculatorului”. Grrrreat.

Practic sunt două variante: să vină cineva din afară care să nu aibă nicio treabă cu blogosfera şi să-şi ia înjurături de la toată lumea sau să prezinte cineva din interior şi să-şi ia înjurături doar de la o parte din oameni. Still, a doua varianta e mai bună, nu poţi să-i chemi pe unii care tratează bloggerii ca pe nişte şoricei într-o cuşcă.

d) RoBlogFest e o gală. Repet ce-am zis anul trecut cu covorul roşu şi pozele de la intrare. N-aţi văzut nicio decernare de Oscaruri, aşa-i? (Şi apropo de prezentator, Ricky Gervais la Golden Globes – watch and learn)

e) Silver Church e cel mai mişto loc de concerte indoor din Bucureşti. Atât. Nu poţi să bagi 600 de bloggeri acolo. Vor intra fără probleme, dar ideea e să se mişte, să se găsească între ei, nu să stea lipiţi unii de ceilalţi. E un spaţiu mult prea îngust pentru ce mişcare de translaţie era acolo.

f) Ediţia de anul ăsta sigur a fost mai bună decât va fi cea de anul viitor. Aşa că vă urez distracţie plăcută de pe acum.

În rest a fost cam cum am zis aici.

În timp ce noi râdeam pe Twitter de prostia lor, ei continuau să preia ştirea de la Realitatea.Net. Până la urmă le-a zis cineva că articolul lui Zoso e scris la mişto şi au editat sau au şters. Cum bine zice Meşter, conta foarte puţin că Zoso e fiul unui sindicalist.

Ce reţineau vecinii mei din toată povestea asta dacă era adevărată? Că un băiat arestat are un fiu celebru pe internet. Şi atât.

Dar după toată tevatura asta care a ţinut fix 2 ore,  noi o să râdem şi o să-i facem proşti în continuare. Ei vor arăta cu degetul spunând că blogosfera nu are credibilitate. Că nici măcar bloggerul numărul 1 al ţării nu poate fi considerat o sursă de încredere. Că s-a mai întâmplat şi cu Trombon.ro, că de-asta nu dau ei link. UPDATE: A spart gheaţa o fată de pe la Realitatea.

Trecem de problema celor 3 surse şi a şcolii de jurnalism, nu-ţi trebuie vreo şcoală ca să devii editor la o publicaţie online. Să presupunem că cei de la Realitatea şi Adevărul au luat postul lui Zoso ca pe o declaraţie. Şi când e declaraţie oficială, nu mai ai nevoie de surse.

Ce zice postul respectiv?

Eu n-am o legătură foarte strânsă cu tata. Am învăţat cât am putut de la el, am fost parteneri în nişte firme, după care drumurile noastre s-au despărţit.

Tata nu ia mită. N-are de ce. Câştigă foarte bine, munceşte enorm pentru banii pe care îi ia, a construit cu mâna lui nişte case şi a încercat să îşi vadă de treaba lui.

Deci tatăl lui Zoso nu ia mită. Foarte corect, sunt convins că e un om cinstit. Munceşte enorm şi nu are o legătură strânsă cu fiul său. Perfect corect. Nu scrie nicăieri „Marius Petcu nu ia mită” şi nici „Marius Petcu este tatăl meu”. E pus doar un link la mişto.

Sigur, e sugerată o legătură, dar nu e nimic explicit, nu e niciun rând care ar putea fi considerat declaraţie. Hai studiaţi atent textul şi o să vedeţi că ziariştii respectivi nu sunt proşti pentru că spunem noi, ci pentru că aşa sunt ei 🙂

N-am mai dat de mult din casă, e momentul să mai scriu ceva care să ungă pe suflet piaristele.

Cu acest prilej mă folosesc de leapşa primită în dar de la Daniela. Când s-a făcut nominalizarea eram undeva prin munţi în Redescoperă România aşa că n-am avut cum să onorez invitaţia până acum.

SUNT puţin nedumerit în ceea ce priveşte leapşa asta. De obicei cer cât mai multe detalii înainte să mă apuc de ceva.

AŞ VREA să se întâmple lucrurile mai repede. Hic et nunc-ul meu nu se potriveşte mereu cu ce vrea Universul.

PĂSTREZ toate tâmpeniile. TOT. De la smsuri de acum câţiva ani până la hârtii, hârtiuţe şi caiete. Nu prea şterg fişiere de pe computer, le acumulez. Nu se ştie când am nevoie de o poză sau de un document. Iar hardurile se tot strâng în jurul meu. Citeşte tot articolul