Casual stuff

Dimineaţă a apărut o neînţelegere cu Eugen în urma căreia el s-a supărat. În cursul zilei au apărut diferite comentarii în numele meu (1, 2) în care atacam diferiţi prieteni sau cunoscuţi. Îmi place să cred că e o coincidenţă nefericită 🙂 LE: Sigur e o coincidenţă, dar nu mă apuc să fac pe detectivul ca să aflu cine e. E un ins.

Oricum, dacă vedeţi comentarii mai neobişnuite semnate „hoinaru” să ştiţi că nu sunt scrise de mâna mea.

În rest, numai bine!

UPDATE: Petrecerea continuă (3, 4, 5). Eu mă bucur că îmi creşte traficul cu atâtea comentarii pe diferite bloguri 🙂 Dacă mai aveţi mostre, daţi-mi de ştire.

E normal să dăm la aprobat advertorialele? Nu.
Vine mâine sfârşitul lumii? Nu.
Rezolvăm ceva în privinţa cailor de la Letea cu un flashmob şi două cauze pe Facebook? Nu.
Rămâne Olăroiu la Steaua? Nu.

Am urmărit pe parcursul zilei cazul cailor sălbăticiţi de la Letea şi am ajuns să-mi pun nişte întrebări de bun simţ. Prima ar fi legată de heirupism şi de momentul în care a fost pusă problema respectivă în agenda publică (stabilită de presa scrisă, în lipsa altor entităţi).

În Jurnalul Naţional de azi scrie că:

Peste 100 de cai din Delta Dunării stau, de mai bine de două săptămâni, într-un ţarc de lângă Letea. Povestea frumoaselor animale, în jurul cărora a început o luptă pentru care nu sunt vinovaţi, e povestea indiferenţei şi lipsei de responsabilitate a omului.

Citeşte tot articolul

Acesta este un post despre cât de mişto era când eram mici şi ce fraieri am fost că ne-am dorit să creştem.

Am citit o parte din ce s-a scris legat de PR Beta, am înţeles că a ieşit excepţional, mor de ciudă că n-am ajuns acolo.

Văzând ce-au prezentat oamenii ăia mă întrebam dacă eu aş avea ceva de spus, în faţa unui public, la o conferinţă. Un singur slide. Un gând, o informaţie cu care să vin în plus din ce-am citit şi ce-am văzut pe lumea asta. Şi din ce am eu impresia că trebuie zis.

Cred că e un exerciţiu foarte bun pe care ar trebui să-l facă toată lumea. E genul ăla de moment în care te gândeşti dacă îţi trece şi ţie ceva prin cap pe o anumită temă sau doar asimilezi informaţie de la alţii.

Dacă ar trebui să spuneţi ceva despre PR sau despre blogging, sau despre o temă care se presupune că vă pasionează, aţi avea ce să ziceţi? Dar informaţie de la voi, nu citate din cărţi. Au şi citatele rostul lor în prezentări, dar eu zic de un singur slide, nu de o prezentare întreagă.

Deci?

PS: Eu probabil că aş zice ceva de favicoane ;))

Party-ul Desperados cred că va concura, mai înainte de toate, la categoria „lansarea organizată de cele mai multe agenţii”. Eu invitaţia am primit-o de la McCann PR, cărora le mulţumesc pe această cale. Nişte alţi bloggeri au fost invitaţi via Spada Digital, agenţia lui Andrei Roşca. Nişte alţi bloggeri au fost invitaţi via Bobby Voicu şi echipa lui super-duper. De site s-au ocupat cei de la Infinit Solutions iar petrecerea a fost organizată de Odyssey. Deci 5 agenţii s-au ocupat de cel mai wild party al anului.

Şi chiar a fost WILD! Pentru cei care au intrat. Din păcate au fost mulţi care n-au intrat şi au plecat cu buza umflată. Ce n-am înţeles a fost de ce nu s-a folosit tot spaţiul de la Hala Automatika. Pentru că în spatele pereţilor de pânză era un spaţiu la fel de mare nefolosit. Deci în loc de 1000 de persoane ar fi intrat 1800, să zicem.
Citeşte tot articolul

Conferinţe, workshopuri, traininguri, debateuri, agenţii, clienţi, business, vânzări, display, coverage, Spada, Blogal Initiative, Standout, campanii, analytics, reach, endorsement, brand ambasadors.

Analize, monitorizare, taxonomie, raport, bounce rate, procente, MediaIQ, ZeList Monitor, MediaBrief, alerte, adwords, Facebook, Twitter, afişări, comunitate, topuri, influenţă, deadline.

E bine că scriem de plăcere, nu din obligaţie.

De când suntem împreună, adică de prin 2007, nu v-am cerut niciodată nimic. Nici să daţi click pe vreun banner, nici să intraţi pe vreun link. N-am abuzat de prezenţa voastră în niciun fel. Nu v-am solicitat deloc, ba chiar am încercat să vă fac să vă simţiţi cât mai bine.

Acum a venit momentul să mă ajutaţi şi voi. A venit momentul să-mi răsplătiţi devotamentul. Este probabil prima şi (sper) ultima oară când vă cer ceva. O să vă rog să mă susţineţi în acest demers, aşa cum m-aţi susţinut ani la rând. Trebuie doar să mă votaţi AICI.

Vă mulţumesc.