Casual stuff

Acum mulţi ani am citit cartea Andreei Esca şi am reţinut o singură chestie interesantă. Vedeta de la Pro povesteşte ce-a învăţat la CNN şi prima regulă pe care le-au spus-o cei de acolo: If it bleeds, it leads. În traducere: dacă e cu sânge, trebuie să fie la început. Asta li s-a predat la CNN, una dintre cele mai serioase televiziuni din lume. Când spun CNN adaug din start nişte atribute pozitive. Multe. Dar uite că până şi ei recomandă începerea jurnalelor cu sânge.

Iar „sângele nostru latin”, „spiritul slav” sau „firea războinică moştenită de la Ştefan şi Mihai Viteazul” (şi alte căcaturi pe care le folosim drept pretext pentru toate dereglările comportamentale ale acestui popor) ne-au făcut să ajungem la ştiri numai cu sânge. La înmormântări în direct, în prime time, pe posturi cu acoperire  naţională şi chiar lideri pe tronsonul orar.

Deci după ce Esca a fost la CNN şi a învăţat că „If it bleeds, it leads”, informaţia s-a propagat ca telefonul fără fir şi fiecare a întins coarda încă puţin.

Eu sunt curios dacă pe CNN e la fel. Că pe BBC sigur nu e. Aşa că timp de o săptămână o să încerc să mă uit cât mai mult la CNN, să văd cum tratează băieţii ăştia subiectele. Şi o să revin cu câteva concluzii pe tema asta.

Fixuri as in reparaţii.

1. La WordPress. Pe 3.0 nu-mi mergeau shortlinkurile cu domeniul meu (adică aşa http://www.hoinaru.ro/?p=2542). Am căutat pe net (după ce l-am întrebat pe Alex Negrea) şi am găsit de la ce era: plugin-ul de Wp-stats îmi suprascria automat linkurile cu wp.me. Mai multe detalii aici.

2. Opera Mini. Am avut nişte probleme cu permisiunile MIDlet şi trebuia ori să-mi pun versiune nouă de Opera Mini, ori s-o reinstalez pe cea pe care o aveam (opera mini 5 beta 2 – cea mai bună de până acum). Doar că, mai nou, Opera Mini te redirectează la download pe o aplicaţie special făcută pentru Vodafone. Care suge. Am căutat de-am căpiat varianta mea veche –  beta 2 – şi până la urmă am descoperit aici cum să sari peste varianta aia de Vodafone:

m.opera.com – with opera mini and after that copy and paste dl (.jad) link and add at the end ‘&novfredir=1’ .You can install a signed v in this way so that link is valid for your device.

Poate mai ajută pe cineva.

Pierd timpul aiurea. Când nu sunt pe Facebook, sunt pe GSP, când nu sunt pe GSP, sunt pe Prosport. Şi aşa trece ziua. Tocmai a dat Makavelis un link către o extensie de Chrome care îţi limitează accesul la anumite site-uri după un timp predefinit.

Pe scurt, o să încerc să stau pe toate site-urile pe care le frecventez 10 minute pe zi. Dacă le adun nu-mi ocupă mai mult de 2 ore pe zi. Dacă totul merge bine, o să încerc cu 5 minute pe zi pentru fiecare site. Ca să nu mai pierd timpul aiurea.

Poate cu ocazia asta o să am timp să descopăr site-uri noi. Sau măcar să încep să citesc mai multe chestii din alea vechi pe care le-am abandonat. Vă ţin la curent.

LE: De fapt alea 10 minute erau în total, pentru toate site-urile pe care le selectezi. Iar cele 10 minute s-au dus instant. Mai încerc mâine. Poate.

Anul ăsta a fost dubios rău. Multe chestii care ar fi trebuit să fie mişto şi care au ajuns să fie naşpa sau foarte naşpa.

Cupa Mondială de fotbal, care tocmai s-a încheiat, a fost cel mai slab turneu final din câte am văzut. Şi am tot văzut, din ’94 încoace. Căcaturile alea de vuvuzele, mingea aia care chiar mergea laBulani, Africa de Sud în general, diferenţa de valoare între echipe, marile dezamăgiri (Franţa de exemplu sau Brazilia care a jucat tare plictisitor) şi mai presus de astea FOTBALUL care a fost sub orice critică. Nu ştiu dacă am văzut 10 meciuri cap coadă. Multe au rulat în background în timp ce făceam altceva.

Lost e serialul care a început cel mai mişto în ultimii ani şi s-a terminat cel mai prost. De pe la începutul ultimului sezon am început să prind ideea, dar speram că armata de scenarişti o să vină cu ceva WOW. N-au venit. Lost s-a terminat şi odată cu el am înţeles de ce nu trebuie să creşti prea mult tensiunea.

Vremea. Băi nene, am avut anu ăsta cea mai urâtă vreme posibilă. Nu-mi amintesc să fi prins o iarnă aşa grea. În decembrie eu îmi aşteptam hoimobilu (care era pe la Slobozia – că în Bucureşti n-aveau alb) şi zăpada nu se mai termina. A ajuns pe 23 până la urmă, dar fix cât s-o aduc acasă şi s-o ţin acolo până prin ianuarie. Mai ştiţi cât a putut să ningă? Până prin martie tot a nins parcă. Oribil. Iar vara asta ploioasă…

The A-Team – filmul. Chiar îl aşteptam cu nerăbdare, dar trebuia să-mi dau seama că o să fie un film de studio, fără legătură cu serialul, care o să iasă din start pregătit pentru părţile 2 şi 3. De ce mi-au arătat toată povestea cu „the crime they didn’t do”? Ce caută Jessica Biel acolo? Faceman n-o ardea niciodată cu o singură tipă. Plus că e mai mult blockbuster decât film de acţiune. Iraq War veterans? De războiul din Vietnam aţi auzit? Sau nu mai e la modă acum? Era un film decent dacă nu îi ziceau A-Team.

Cred că azi reiau Friday’s Series News (cine nu ştie care-i treaba cu rubrica, înseamnă că îmi citeşte blogul de puţin timp).

Am fost la Scala Pub (or smth… băruleţu ăla de la bulivar, făcut pe jumate de hol de la Scala). Îmi place. În special pentru că la intrare scrie mare, pe grindă, You’ll never walk alone. Şi tot locul e sponsorizat de Carlsberg. Preţurile sunt ok dar dacă nu e lume te simţi dubios. Cred că ziua e mult mai mişto decât seara, că e Magheru mai animat.

La Embassy e clar cel mai bun loc de agăţat. Dacă ai 16 ani sau eşti pedofil. N-am văzut niciodată mai mulţi copii ca în Embassy. Cel mai probabil provin din liceele de fiţe care sunt pe lângă Romană – Goethe, Spiru, Centrala.

Tot aseară mi-a venit o idee foarte mişto: cum ar fi un club în care să agăţi prin bluetooth? Toată lumea să îşi deschidă bluetooth-ul şi să începi să trimiţi chestii. Mesaje, poze etc.  :))

Nu în ultimul rând, Ioana încearcă să ia Corsa. Şi dacă tot facem fapte bune, hai să o ajutăm cu un click. Cică ne plimbă. Acu… cine o avea curaj să se urce cu ea în maşină.

Am o nouă problemă. Părinţii m-au învăţat să nu mă leg de oameni sau de lucruri, să încerc să rămân independent pe cât posibil. Mai târziu, Alex m-a învăţat că  o chestie care depinde de mai multe variabile are toate şansele să iasă prost. Şi şansele astea cresc pe măsură ce scade controlul pe care îl ai asupra mijloacelor de care te foloseşti.

Când l-am întrebat pe Bobby ce-o să facă cu grupul de Comunicare şi promovare online (care btw, are 1000 de membri în doar două zile) dacă moare Facebook, nu era doar o întrebare la mişto adresată de padawan – advisorului.

Avem tot mai multe proiecte care depind de alte servicii şi proiecte. Foursquare fără twitter şi facebook nu ajungea la 2 milioane de utilizatori în vecii vecilor. API-ul are şi părţile lui bune, dar şi dependenţa asta de serverele altuia, de API-ul altuia, de proiectul altuia. TweetDeck să fie un exemplu (în comparaţie cu Snaptu care se axează pe mai multe servicii).

Să zicem că se întâmplă de crapă Zukerberg şi Twitter moare că… moare. Câţi îşi închid porţile? Câte agenţii de Social Media se întorc să facă design de bannere? Câte servicii nu mai merg?

Zic toate astea pentru că m-am uitat peste nişte proiecte care se tot foloseau de API-ul Twitter, grupurile de discuţie se mută pe facebook, tot acolo avem şi conferinţe de presă online şi mai sunt şi proiectele alea cu microjobs, oferjob şi toate astea, care depind de altceva. Iar multe dintre ele ar putea funcţiona foarte bine stand alone.

LE: Cel mai bun exemplu pentru chestia asta e fail-ul cu platforma de înscriere de la ediţia a doua de Optimism. Atunci când a dat chix platforma 3rd party şi organizatorul a picat prost.  Ştiţi voi, povestea aia.

PS: Un exemplu de chestie foarte mişto e A Penguin’s Tale, care a câştigat anul ăsta la Future Lions, dar care depinde de Twitter 100% (e doar o idee, nu e pus în practică, dar ar putea fi dezvoltat destul de uşor)

Tot umblând cu atâta lume din online, m-am obişnuit să le zic numele complet, adică nume+prenume sau pe porecle. Dar unii n-au nici nick, nici poreclă, aşa că trebuie să le zici numele complet . Ceea ce Andreei nu-i place. Sau, mă rog, i se pare ciudat. Dar dacă link nu pot să dau, şi pentru că sunt mulţi rău ăia care se ştiu cam cu toată lumea, când vorbesc cu cineva apar discuţii de genul:

– Da, şi vorbeam ieri cu Corina şi…
– Care Corina? Georgescu?
– Nu.
– MS?
– Nu.
– Zumzet?
– Da…

Şi până nimereşte interlocutoru îţi pierzi ideea. De aia Andreea e Andreea Sofrone, Carmen e Carmen Rusu, Adi e Adi Zăbavă, nu Adi Ciubotaru… şi tot aşa.

Pe de altă parte Chinezu e numai unu, Hilke e Hilke şi Pyuric e Pyuric. Iar Anca e colega ei.

– Care Anca? Amariei ? Duma? Bădescu? Mănescu?
– Nu. N.

La început a fost televizorul. Alb-negru, în caz că aţi uitat. Eu am avut acasă televizor alb-negru. Au mai fost şi diferite variante de TV color, mai mult sau mai puţin colorate. Prin 90 şi ceva am avut primul TV color. În urmă cu vreo 16 ani. A urmat un TV cu ecran plat (primu la momentu respectiv – un Sony) şi câteva mai mici prin casă.  Acum lumea îşi ia plasme. Sau mai exact, lumea şi-a luat plasme încă de acum 1-2 ani, acum îşi iau televizoare 3D.

Şi n-am nicio problemă cu chestia asta, dar dacă tot o ardem high-tech, n-ar fi frumos să avem şi conţinut? Când s-au introdus televizoarele color deja se transmitea color. Noi nici n-avem 10 posturi HD şi deja o ardem pe 3D?

Panasonic are campanie cu televizoare 3D. Samsung are campanie cu televizoare 3D. Eu am văzut un singur film 3D, Ice Age – şi nu pot să spun că m-a impresionat. Ieri, la conferinţa de lansare a paginii O nouă dimensiune în TV, am pus o întrebare: Ce conţinut avem pentru televizoarele 3D. Un domn amabil mi-a răspuns că se aşteaptă peste 100 de titluri anul viitor. WOW! 100 de titluri? Hai să zicem că jumate nu-mi plac. La filme horror nu mă uit, la blockbustere nici atât… rămân 50. Dau jde milioane + sute de euro pe ochelari ca să mă uit la 50 de filme? Nu.

Reiau, acum 15 ani ne uitam la televizoare alb-negru. Bine, hai nu 15, am fost noi săraci şi n-am avut bani să luăm color când trebuia. Să zic 20 de ani. Şi de atunci am trecut de la analog la digital, de la ecran bombat la ecran plat, de la tub catodic la LCD.

Iar la cumpărat filmele de pe net, tot aşa. Acum 5-6 ani mă uitam la cam-uri fără probleme. Acu dacă nu sunt cel puţin 1080p înseamnă că nu pricep acţiunea.

Când om avea şi noi câteva produse 3D fără conversii şi alte prostii, poate. Mă mai gândesc dacă îmi iau plăsmoaie. Că mai mult mă uit la laptop decât la televizor. Singura chestie pentru care mi-aş lua LCD ar fi să am port USB şi să văd filmele direct de pe hardul extern.

Până atunci hai cu pornache .avi că se înţelege.