Casual stuff

La data asta, de obicei scăpasem deja de teza de iarnă. Aia la română de obicei. Şi aşteptam să luăm vacanţă. Aşteptam să vedem cine are media mai mare, dacă sunt corigenţi etc. Aveam şi întrebările alea cu ‘ce faci de revelion’ deşi nu prea făceam mare lucru.

Şi venea ziua de vineri, carnetele, ăia care le uitaseră acasă, beteală, caterinci, zăpadă în şcoală, scandal cu femeia de serviciu, un du-te vino pe uşi, dulciuri la greu, stat pe holuri şi alte nereguli de ultima săptămână de şcoală.

Era trecerea aia perfectă de la şcoală la vacanţă. Cu ieşit la fotbal, calculator mult (da, aveam porţie), televizor la discreţie. Vacanţa însemna ceva. Mai ales că era asezonată cu părăsirea micului univers de cartier prin vizite prin centru. Ba o Sala Dalles (unde erau nişte super târguri, nu ca acum), ba o plimbare la luminiţe, ba un film în premieră la Patria sau Sala Palatului. Şi dacă mai era şi o plimbare prin magazinul Unirii, ieşirea era perfectă.

Acum? La 11 sunt la universitate, la 3 probabil prin titan, asta nu înainte să trec rapid prin dristor, să ajung la Unirea Shopping Center şi să înjur traficul de pe Magheru ‘datorită’ căruia vizionezi ore întregi beculeţele lor naşpa. Nu mai pierdem timpul la şcoală, nu mai pierdem timpu în spatele blocului, nu mai vedem kistchurile de la Dalles, filmul e pe laptop. Şi nici nu mai simţim vacanţa. Pentru că fără fotbal în spatele blocului, fără porţii ponderate de calculator, fără televizor la greu nu mai e acelaşi lucru.

Când am început să simţim oboseala acumulată anu ăsta, nu ne mai doream decât să vină odată sărbătorile alea, să ne luăm libere în lanţ, să fim mai buni, să primim cadouri şi lumea să zâmbească în jurul nostru.

Numai că fix când ne gândeam la destinaţii exotice, pârtii de ski sau plasme, s-a dat alarma cu criza economică. Şi a început să ne preocupe chestia asta. Ba mai mult, au pus-o ăştia şi de campanie electorală în noiembrie. Şi dă-i cu dispute şi scandaluri şi promisiuni până ne-am trezit că e ziua ProTVului şi noi nu ne-am revenit din şocurile exit-pollului. Iar beculeţele de 1 decembrie au fost înlocuite de luminiţele din ochii preşedinţilor de partid la vederea rezultatelor de la alegeri.

Şi pe urmă şi-au văzut de coaliţii şi de manevre până s-a făcut 19 decembrie. Numai să anunţe odată guvernu ăla ca să plece mai repede în vacanţă. Că parcă nici zăpada n-a vrut să apară într-un moment aşa important ca să nu le dea motiv de amânare. Şi cum să-ţi faci cumpărăturile liniştit dacă toată lumea e în alertă să nu piardă cumva bucăţele din ciolan?

Tâmpită ideea asta cu alegerile la început de decembrie. Iar pe lângă asta, Boc şi Stolojan s-au apucat să mai şi joace leapşa cu funcţia de premier. Nici nu ştiu când s-a dus moş nicolae cu spectacolu lor ieftin. E o atmosferă atât de încinsă încât nici frigu ăla pătrunzător nu se simte. Aeru rece şi proaspăt a dispărut. Şi avem doar câteva zile la dispoziţie să facem rost de o ninsoare, să visăm frumos şi să întrăm în atmosferă. Let there be Christmas, băi nesimţiţilor!

Post elaborat acum câteva săptămâni. 

Se dă o campanie. Random. Şi se implică nişte oameni. Mulţi, puţini, depinde care e strategia. Ideal ar fi să se implice cât mai mulţi (vezi campania „Accidentele se pot întâmpla oricui!” unde s-a implicat practic…. toată lumea din Media Pro). Şi în funcţie de cât buzz stârneşte campania (mai exact, cât buzz reuşeşti să fabrici), se cheamă că ai succes sau nu. More or less.

Acu… dacă vine vorba de analizat rezultate, te dai frumos la o parte din vâltoarea momentului şi încerci să priveşti de pe margine. Şi dacă nu iese bine este esenţial şi subliniez: esenţial să recunoşti, în primu rând faţă de tine însuţi, că ai dat-o în bară. Dacă ai dat-o în bară.

Şi de obicei, când o campanie care n-a ieşit bine este lăudată sunt două variante: ori lăudătorii sunt subiectivi şi se ghidează după acest „criteriu”, ori n-au nicio treabă cu domeniul. Şi ajungem să avem nişte campanii foarte slabe pe care diverşi oameni le consideră valoroase. Şi apar situaţiile alea gen: „Uite ce mişto erau tricourile ălora! hai să ne facem şi noi tricouri!”. Ah…dar noi n-avem bani de tricouri…

Şi ajungi să faci o campanie de promovare cu pixuri şi brelocuri.

Cum bine zicea Sorin Tudor la Brands, Blogs and cookies, la PR şi advertising a ajuns să se priceapă toată lumea. Şi nu e bine. Nu e bine deloc.

Sau mai exact, reducem de undeva?

Fiind criză nu sunt bani. Şi nefiind bani, băncile nu mai dau credite. Prin urmare, ar trebui să o lăsăm mai uşor cu cheltuielile. Să nu mai mergem la munte în fiecare weekend, să nu ne mai luăm plasme de Crăciun, să nu mai schimbăm telefonul la 3 luni.

Eu cred că e normal să te bagi cu capul la cutie şi să consumi raţional. Sau măcar să te prefaci. De asta mi-a şi plăcut foarte mult prezentarea lui Ştefan Stroe la Marketing Arena. Măcar acum când nu sunt bani să cheltuim mai puţin.

Dar bineînţeles că nu se întâmplă aşa ceva. Citeam la Jo că la deschiderea outletului din Militari a fost nebunia de pe lume. Am văzut pe urmă şi nişte poze. Lumea continuă să dea banii pe toate prostiile, se lasă cu revelioane pe valea Prahovei sau prin străinătăţuri. Oameni buni… voi nu sunteţi normali? Toată lumea va fi afectată de criză… de ce să dai acum nişte bani care s-ar putea dovedi foarte importanţi mai târziu?

Iar o să avem cozi în magazine, iar se vor face cheltuieli de milioane, iar aruncăm mâncare.

Mai jos e prezentarea lui Ştefan Stroe de la Marketing Arena… poate băgăm la cap. Citeşte tot articolul

Au trecut şi conferinţele BBC. Eu şi Simona suntem puţin copleşiţi dar nu mai spuneţi nimănui. :-$

În primul rând că săptămâna asta a fost plină de evenimente DaAfaceri. Miercuri s-a terminat o serie şi a început alta. Prieteni, colegi, amici toţi au fost prin zonă. Şi o grămadă de oameni noi. Am făcut… aaam networking. Vai dar e aşa obositor acest networking. Mă oboseşte partea de work foarte mult.

În fine, au fost 3 zile în care am chemat oameni tari. Când am vorbit prima oară cu Simona (hai că nu-ţi mai dau link, îţi ajunge), am hotărât să aducem cei mai tari oameni din fiecare domeniu abordat. Şi am reuşit Simona a reuşit. Ah, că au fost zile în care totul era naşpa şi trist şi nu ne ieşea nimic, da… aşa e. Dar am avut un line-up mişto. Ca să nu spun super mişto. Şi a ieşit bine.

Şi ne-au vorbit nişte oameni despre idee, studiu individual, branding personal prin blog, reinventare prin blog, şi perseverenţă. Doar că important e ce facem de acu încolo. După somnul ăla bine meritat trebuie să facem ceva. Că noi putem să facem conferinţe săptămânal şi de vorbit tot găsim oameni să vorbească. Dar nu prea e de ajuns.

Aşa că hai să băgăm la cap şi să ne apucăm de făcut lucruri. Că nu te invită nimeni să vorbeşti la conferinţe dacă o viaţă întreagă ai fost doar în public şi n-ai făcut nimic altceva.

Ieri a fost ziua a doua, cea de PR, la Brands, Blogs and Cookies. Au prezentat pe rând Sorina Mihai de la Porter Novelli, Sorin Tudor şi Mihnea Miculescu. Deşi m-am temut că o să fie puţin boring prezentarea maratonului DHL, a fost ok pentru că am învăţat nişte chestii interesante…

A urmat Sorin Tudor care ne-a explicat într-un mod foarte plăcut că trebuie să ne zbatem singuri să învăţăm comunicare pentru că momentan în facultăţi ni se predau nişte chestii din epoca de piatră.

Mihnea Miculescu ne-a prezentat PrProgress şi discuţia a migrat către un debate pe tema sistemului de învăţământ. Foarte tare mai ales pentru că am mai înţeles nişte lucruri legate de problema mea cu şcolile de comunicare. O să revin cu un post pe tema asta.

Am mai dat şi eu pe la facultate total întâmplător săptămâna asta. Şi iar am văzut că este blocată străduţa dintre Arhitectură şi Universitate (Edgar Quinet pe numele ei).

Coşmaru ăsta a început odată cu mandatul lui Oprescu. În fiecare zi de vineri străduţa se închide pentu a face loc unei pieţe în care e promovat comerţul fără intermediar. Fix în centru îmi doream să cumpăr mărar şi pătrunjel.

Acu au făcut un soi de expoziţie-târg-something unde ar trebui să găsim chestii de sezon. Momentan e deschisă doar o gogoşerie. Şi uite cum au reuşit să ocupe câteva zeci de locuri de parcare într-o zonă care e oricum full. Dar nu e cazu să-i solicităm o logică domnului Oprescu pentru că el închide şi deschide strada cand are el chef. Mai bine o fac zonă pietonală.