Sistemul nostru sanitar este la pamant. Asta se stie de mult. N-avem de niciunele si mai mult carpim pacientii. De multe ori insa, e vina pacientului. Din State vin mereu stiri de tipul ” In urma unui control de rutina, medicii au depistat….”. In Romania nu exista „control de rutina”. Exista cel mult control de „ma doare rau de saptamani intregi”. Majoritatea oamenilor sunt inconstienti cand vine vorba de sanatatea lor. „Las’ ca trece” e cea mai auzita fraza din partea asta a Europei cand vine vorba de durere.
Normal ar fi ca toata lumea sa mearga la medic la cea mai mica durere neobisnuita (nu la: „m-am lovit cu capu de zid, oare ce am?” ). In realitate se merge in stadiile terminale sau cand e nasol rau de tot. „Mai bine previi decat sa tratezi” nu e o vorba goala dar romanii nu pricep. E un cerc vicios in care tinerii evita medicul, bolile se agraveaza si ajung la batranete sa-si petreaca 90% din timp in spital. Si copiii lor ajung sa evite spitalul pentru ca „oricum stai la coada si e plin de mosi”.
Incercarea aia cu analizele obligatorii pentru tot poporul mi s-a parut o gluma proasta mai ales ca n-a fost gandita deloc. Era imposibil sa faci analize tuturor oamenilor de ziua lor. Suntem totusi 22 de milioane. Din punctul meu de vedere o campanie de publicitate era mult mai folositoare. De banii astia faceam niste spoturi in care mesajul sa fie : „N-ai nimic? Te simti ok, da? Dar stii ca boala X nu prezinta simptome decat in stadiile avansate?”. Se panicau la inceput oamenii, si usor usor ii educai sa-si faca controale periodice.
