Caterinci

De la prietenul (şi cel mai puternic contestatar) Pinkish, am primit o leapşă funny. Dar funny rău, mai ales că a pornit la o discuţie pe skype. Şi cum noi avem o imaginaţie bogată, să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat dacă unele personalităţi istorice ne-ar fi fost contemporane…

Calistrat Hogaş ar fi câştigat detaşat RoBlogFestul la categoria „Cel mai bun blog de turism”. Corina Georgescu şi blogul ei ar fi fost mic copil. Nu, nene! Pe drumuri de munte, În munţii Neamţului… blogging!

Bacovia ar fi fost considerat emo. L-ar fi citit copile care ascultă Tokio Hotel şi blogul lui ar fi avut o temă neagră cu fonturi gri şi în loc de snow.js, plumb.

CanCanul ar fi avut şi mai multe subiecte de publicat. EXCLUSIV! Sex tape cu Carol al II-lea şi Elena Lupescu! VIDEO numai în ediţia de mâine!

Tot în CanCan ar fi apărut o galerie foto cu A.I. Cuza plecând de la Golden Blitz. A doua zi toată presa centrală ar fi scris despre „contractele abuzive pentru construcţia căilor ferate române” şi legăturile Regilor Căilor Ferate cu camarila domnitorului.

De acuzele opoziţiei n-ar fi scăpat nici Grigore Ureche, care ar fi fost numit „tonomatul mogulului”. Se vede clar în letopiseţ că s-a vândut pe bani mulţi!

Tudor Vladimirescu s-ar fi rezumat la petiţii online. Şi din când în când, câte un protest pe dealul Cotrocenilor, alături de activişti ai vremurilor noastre.

Titu Maiorescu i-ar fi luat pâinea de la gură lui Manafu, organizând Junimea Social Network avându-i ca invitaţi principali pe Marius Moga şi pe cel care îi compune versurile pieselor, Mihai Eminescu.

Şi probabil Constantin Mavrocordat i-ar fi avut la curte pe Guţă şi Adi Minune, Caragiale s-ar fi angajat la Trombon, Sadoveanu ar fi ajuns pe primul loc în Zelist înaintea lui Chinezu…

Leapşa merge la Auraş, Dan şi Makavelis pentru că de obicei pe blogurile lor râd. Bonus: Toma Nicolau care promite ceva cu sport.

Mulţi dintre bloggerii care „s-au ajuns” nu mai scriu ca pe vremuri. Nu mai au timp, nu mai au chef, scriu multe advertoriale… Oricare ar fi motivul, ei nu mai sunt ca la început, când se zbăteau să ajungă în vârf. Bobby chiar a zis la un moment dat că nu crede că ar mai putea s-o ia de la zero dacă ar fi nevoit.

Să facem deci un exerciţiu de imaginaţie. Ce s-ar întâmpla dacă de mâine blogosfera s-ar reseta şi am lua-o toţi de la capăt? Pe mulţi nu-i mai văd continuând în blogging.

Bobby sigur s-ar descurca, are afacerile în sânge. Bobby mai întâi s-ar apuca de poker. Ar strânge ceva bani şi cu ei şi-ar deschide un service auto. Da! Bobby ar fi potrivit ca şef de service auto. Laurenţiuuu! Ia şi-o pâine caldă.

Pe Alex Negrea îl văd bun de agent imobiliar. La câte case a schimbat el în ultimii ani ştie toate avantajele şi dezavantajele unei locuinţe. Plus că stilul lui foarte calm le-ar da încredere cumpărătorilor.

Chinezu ar fi bun de Sales Manager la o fabrică de termopane. Încă sunt o groază de oameni care nu şi-au pus termopane, ar putea să le vândă oamenilor „nişte termopane faine, mă, ca la Baia Mare”. „Mă cum îţi dau eu termopane nu-ţi dă nimeni, bucureştene”. Imaginaţi-vi-l pe Chinezu zicând asta.

Piticu s-ar face sufleor. Evident, n-ar putea fi distribuit decât la drame şi piese istorice. Exclus comedii.

Eu pe Adrian Ciubotaru aş vrea să-l văd într-un magazin de amenajări interioare şi construcţii, la standul de bormaşini. Explicând cum fiecare om care cumpără bormaşini Bosch intră într-un trib. Iar pe raionul de holşuruburi el poate intra în contact cu oamenii din tribul lui şi le poate deveni lider.

Şi ar mai fi şi alţii…. Pandutzu ar fi şoferul de RATB care mereu te lasă să cobori între staţii, Auraş ar conduce cu succes un supermarket de cartier (vezi poate te primeşte patriciu la Mic.ro),  Gabi Macovei s-ar apuca de modelling şi în paralel ar deveni profesor de limba română la o şcoală generală din Chitila, satul natal…

Evident, Costin s-ar angaja chiar şi într-o brutărie iar noaptea ar sta să scrie articole pe noulrefresh.ro

1. Sport. Dacă n-ai încercat până acum să faci un proiect legat de sport, acum e momentul. Sfatul meu e să nu încerci să te axezi pe vreun sport anume, proiectul tău să fie cât mai general şi fotbal cât cuprinde.

2. Culinar. Aici sigur nu s-a gândit nimeni să facă. E băiatu’ ăla, Jamie Oliver parcă-i zice, şi el avea un proiect, dar în România e goală piaţa. Goală, goală. Repede un site cu reţete!

3. Imobiliare. Degeaba zice lumea că a picat piaţa, site-urile de imobiliare merg de n-ai aer. Rup. Oamenii vor merge mereu la doctor, la biserică şi îşi vor căuta apartamente de închiriat. Păi ce, nu vin vara studenţi în Bucureşti? Vin. Caută case? Caută. Le caută pe net? Păi şi-atunci de ce să nu facem noi un site de imobiliare?

4. Maşini. Cât timp fac ăştia maşini, lumea o să caute pe net informaţii. Plus că aici ai beneficii – primeşti tot felul de maşini în teste, imediat cum ai deschis siteul. O să se bată dealerii să-ţi ofere ţie maşini numai pentru că ai venit cu super ideea să faci un site dedicat.

5. Muzică. Alt domeniu care e total liber. Nimeni nu s-a mai gândit să facă site-uri de muzică. Cât mai general, cât mai multe genuri – de la house la manele. Să fie acolo, că lumea citeşte. Sigur îţi găseşti un public.

6. Vedete. Aici e şi mai uşor decât cu muzica, sunt mai multe subiecte. Cel mai simplu e să copiezi conţinutul de pe CanCan, Click, Libertatea, Atac etc. Şi mai merg bine de tot şi interviurile inventate.

7. Calculatoare. Nici aici nu există prea multe site-uri, e o nişă chiar ok. Sunt multe magazine, dar site-uri care să scrie despre calculatoare – foarte puţine. Mergi cu încredere chiar dacă nu stăpâneşti prea bine domeniul.

8. SEO. Ştii SEO, nu? Hai că e ăla cu cuvintele cheie şi tagurile. Se bagă alea, All in one seo pack şi gata, ai făcut SEO. Eh, după ce ai făcut SEO, e timpul pentru un blog despre asta. Cu sfaturi, cu topuri, cu tips and tricks. Ca să ştie şi alţii cum se face. Atenţie! Nu spune toate secretele tale, mai păstrează câteva lucruri pentru tine.

9. Anunţuri. Ai zice că sunt la fel cu site-urile de maşini şi imobiliare. Nu sunt. Pe site-ul de anunţuri ai şi anunţuri imobiliare şi auto, plus alte câteva tipuri de anunţuri. Ăsta e un proiect mai complex, poţi chiar să-ţi angajezi un PR şi să dai comunicate de presă. Abia după ce-ţi faci site-ul de anunţuri poţi să treci la ultimul nivel…

10. Răceală socială. Când crezi că nu mai e nimic de făcut, că ţi-au ieşit toate proiectele, o răceală socială (sau reţea – cum mai e numită de non-securişti), e proiectul potrivit. Şi îi zici ceva foarte nişat, reţeaua socială a gospodinelor care alăptează dimineaţa. Sau a tâmplarilor care nu lucrează sâmbăta. Pac-pac programare de câteva mii de euro, comunicatul de presă şi gata.

Pentru guiding poţi apela oricând la postul lui Bobby Voicu, care e un must-read dacă vrei să începi un proiect pe nişele astea.

Nu pot să nu râd de situaţia care e în Ghencea. Dar e un râs bolnăvicios, aproape patologic.

Pe baza articolului de mare valoare din GSP, să reconstituim ultima zi a lui Ilie.

S-a trezit omul, şi-a mâncat cerealele cu lapte. Laptele nu era prea fierbinte. Asta nu i-a dat însă de bănuit ce avea să vină. A băut un espresso scurt, şi-a ales hainele cu care să se îmbrace. A stat puţin să se gândească ce cămaşă să aleagă. A ales-o fix pe aia în care l-au dat afară de la PAOK. Dacă era atent îşi dădea seama.

S-a ras, că doar era ziua meciului şi rămăsese în cantonament.

A studiat puţin „Soluţii ofensive şi defensive în sistemul 4-2-3-1” şi a căutat capitolul despre jucătorii de la Urziceni. N-a găsit nimic aşa că s-a hotărât să-l bage iar pe Brandan închizător.

Şi-a mâncat piepul de pui la grătar şi a întrebat de salata verde. Tanti Nuţi de la bucătărie i-a zis că nu mai au salată, că au pus-o pe toată la gazon. I-a trimis pe băieţi să se pregătească pentru meci şi el şi-a mâncat nectarinele.

S-a întors în biroul lui şi a urmărit un DVD pe care avea înregistrată cea mai bună reclamă din România, aia cu «Pentru o viaţă sănătoasă, evitaţi consumul de sare, zahăr şi grăsimi!». Pe urmă s-a uitat puţin la DigiSport. La 4 a dat pe Sport.ro şi a văzut că în loc de Banciu şi Mironică ia bătaie Hănescu la BCR Open România.

S-a enervat şi a mai luat o dată cartea lui Massimo Luchessi. Tot n-a găsit capitolul despre Unirea Urziceni aşa că s-a hotărât să nu-i folosească pe Marinescu şi Onofraş.

Până să înceapă meciul a făcut echipa, i-a trimis-o lui Gigi pentru aprobare şi a pus un CD cu Edith Marquez. Pentru că era foarte stresat, şi-a dat jos cămaşa şi a început s-o calce. Începutul meciului cu Astra l-a prins relaxat total. 2 ore mai târziu îşi dădea demisia.

Pur şi simplu nu pot să trec peste reportajul din GSP legat de o zi din viaţa lui Ilie Dumitrescu. Aseară râdeam aproape cu lacrimi. Întregul articol este aici, iar dacă îl citiţi pe tonul potrivit, nu vă mai trebuie stand-up weekendu ăsta.

În fiecare dimineaţă, primul lucru pe care îl mănînc sînt cerealele cu lapte, dar laptele să fie fierbinte, nu rece. Apoi beau un espresso scurt. De fapt, beau multe cafele pe zi. Îmi aleg apoi hainele cu care mă îmbrac, niciodată nu o fac cu o seară înainte, nu mă gîndesc de seara ce cămaşă sau ce sacou să port”

Jurnalism în stare pură. Ce reţinem de aici? Laptele să fie fierbinte, nu rece! Hainele se aleg dimineaţa, nu seara. Colegele mele din liceu îşi mai alegeau hainele seara. E bine că Ilie a renunţat la acest obicei. Citeşte tot articolul

Am fost aseară la sit-down comedy, un eveniment al celor de la Trombon.ro. Nu ştiu de la cine au învăţat să facă evenimente băieţii ăştia, dar de la Manafu sigur nu. Când am ajuns acolo ne-au zis că vor să ne pună semnul trombon pe noi. Să ne alegem cel mai dureros loc şi ei veneau cu fierul încins şi puneau sigla trombon.ro, ca să-i ţinem minte. Fiecare  a ales după caz o mână, sânii sau fesele. Moment în care Ciubotaru a scos un mic volum cu poezii de Eminescu, ediţia princeps de buzunar şi a zis că el acolo vrea semnul trombon.

Pe urmă ne-au pus să ne aşezăm în cerc şi au zis să ne punem mâinile la spate. Credeam că vor să fim cuminţi, ca la şcoală, dar a venit Anca Nî şi ne-a legat pe toţi. Şi pe urmă au început să ne bată ca să spunem parolele de la bloguri.

La un moment dat pyuric n-a mai rezistat şi a început să spună tot: parola de la blogul lui Bobby, a lui Ciubotaru, a lui Nihasa…

La sfârşit l-au luat la ochi pe Ciubotaru, să zică toate datele Lecturi Urbane din toamna asta. El s-a revoltat, a zis că aşa tratament nu e posibil pentru intelectuali şi a apăsat un buton roşu. Brusc a apărut un grup de 7 ninja antrenaţi de Geo Atreides, care aruncau cu semne de carte în stânga şi în dreapta şi care ne-au eliberat de sub jugul trombonist.