Ca de obicei, inainte de primul clopotel, e din nou full in magazine. Cozi, aglomeratie, nervi si rafturi goale. Si bonus, angajatii magazinului care incearca sa aprovizioneze rafturile blocand tot magazinu. Aceeasi tembeli care se opresc in mijlocu drumului, aceeasi natafleti care aleg piperul de parca isi iau mercedes, aceeasi copii care alearga ca in parc.
Printre ei, o specie aparte a magazinului, oamenii care petrec ore intregi acolo. E vorba de familiile care nu ies nicaieri si in weekend simt nevoia sa se afiseze undeva. Pentru ei, cumparaturile sunt un adevarat ritual. Ii recunosti foarte usor; sunt oamenii aia care la casa au in cos o mica ghena. Pentru ca cetateanului i se face sete, foame, pofta de ceva dulce in timp ce se plimba 4 ore prin magazin si trebuie sa manance, nu? Asa ca la casa prezinta un munte mare de ambalaje pe care, din fericire, le plateste. Azi, un cetatean servea niste parizer asteptand sa-i vina randul la casa.
Imi pare rau ca nu i-am zis „pofta buna” dar ma temeam ca o sa ma roage sa-i imprumut niste mustar din borcanul meu.
