Filme

Experienţa 4Dx: WOW!

question_answer0
IN Filme

Sala 4DX

Zilele trecute am ajuns la lansarea oficială a Cinema City Mega Mall, al 18-lea multiplex al companiei fondate în Israel în urmă cu 85 de ani. Multe săli, proiectoare de ultimă generaţie, sunet beton, da atracţia principală e sala 4Dx. Am apucat să văd câteva trailere şi nişte bucăţi din Mad Max, experienţa este super tare. Mă gândeam că te zgâlţâie puţin şi aia e, însă este aproape alt film. Din spătar ies jeturi de aer care îţi dau senzaţia că glonţul chiar ţi-a trecut pe lângă ureche, scaunele din faţă te stropesc cu apă în funcţie de acţiunea din film, iar scaunele alea se mişcă de parcă ai fi în montagne russe.

Te pierzi cu totul în film, rămâi cu gura căscată şi te tot întrebi ce urmează. Pentru simandicoşi există posibilitatea de a opri jeturile de apă, dar cred că pierzi din experienţă dacă nu-l laşi pornit. Mai ales că nu te udă aşa tare. Citeşte tot articolul

IN Filme

Cred că numai cinematografia românească putea să dea un film în care un om politic de nimic joacă rolul unui amărât într-un film care critică întreaga clasă politică. Am râs la faza cu „acum e independent, dar acum a uitat de noi, a uitat de unde a plecat! – O ţară în care speranţa încă trăieşte” şi apoi cadru cu Mircea Diaconu. Puţin trolling şi de la echipa de montaj.

IN Filme

 

Din trailer aş putea zice că e un film mişto, dar s-au mai văzut filme proaste cu trailere bune. Ba chiar astea sunt destul de multe în ultima vreme.

Sper să apuc să-l văd în perioada următoare şi să revin cu impresii. Punctează bine la capitolul subiect şi nici la actori nu-i aşa rău. Ar fi bine să aibă şi ceva ritm.

IN Filme

Danny Collins – A venit vremea ca Al Pacino să facă roluri de moşulică. Îi ies beton, iar Danny Collins e una dintre comediile alea care te fac să zâmbeşti mult şi să pleci cu o stare de bine din cinema. Annette Bening face un rol secundar excelent, scenariul e scris mişto, e ceva mai mult decât povestea aia banală cu un tată degenerat care încearcă să intre în viaţa copilului şi a nepoţilor. Iar finalul este extrem de emoţionant.

The Avengers: Age of Ultron – Livrează ce trebuie, cu bătăi, supereroi şi efecte speciale muncite. Spre deosebire de primul film din serie, glumele sunt mai multe şi răufăcătorii sunt mai slabi. Din lipsă de extratereştri te descurci să te baţi şi cu un costum de Iron Man pe steroizi şi cu inteligenţă artificială + armata lui de costume Iron Man (sau drone, sau santinele, cum le-o zice). Entertaining atât cât trebuie, e clar o alegere de weekend. Eu l-am văzut la Grand Cinema Digiplex, în noua sală Ultra, dotată cu Dolby Atmos. Se aude absolut bestial. Mi-ar fi plăcut să văd/aud Le Concert acolo.

IN Filme

Ai cel mai piratat serial din istorie.
Fanii îţi cer să-l poată vedea pe net mai uşor, chiar şi contra-cost.
Există deja un concurent care pune câte un sezon întreg online şi chestia aia funcţionează.

În tot contextul ăsta, HBO se încăpăţânează să-i dea înainte cu sistemul lor şi, ca prin minune, după 4 sezoane în care n-a răsuflat nimic, se „scurg” pe net 4 episoade din serial, cu o zi înainte de lansarea noului sezon. De ce ai face asta? Ca să verifici dacă oamenilor le place să se uite cât mai repede la multe episoade? Ca să vezi dacă au timp?

Refuz să cred că pur şi simplu a scăpat. Nu dai către multă presă şi alţi colaboratori aceste episoade (şi nu unul, ci 4!) iar apoi te aştepţi ca totul să fie ok. Şi totuşi, de ce să scape tocmai acum? Era destul buzz în jurul sezonului 5…

 

IN Filme

dece_eu_furious7

De ce eu? – unul dintre cele două filme româneşti care au făcut furori în ultima vreme, am reuşit să-l prind în cinema. Foarte bine construit, te prinde povestea. Emilian Oprea joacă bine de tot, Mişu Constantin intră perfect în rolul procurorului-şef care are grijă ca rotiţele să se învârtă şi toată lumea să fie mulţumită. La final, Tudor Giurgiu îţi dă nişte detalii care te dărâmă de tot, chiar dacă ştiai care va fi deznodământul.

Fast and Furious 7 – entertainment pur, la fel ca în precedentele 2-3 filme din franciză. Trebuie să laşi logica la intrare şi să te bucuri de spectacol. Este primul film la care s-a aplaudat după o cascadorie spectaculoasă. Repet, s-a aplaudat :)) Acţiunea te ţine lipit de scaun 2 ore şi ceva, nici nu simţi când trec toate întâmplările alea trase de păr. Finalul îi este dedicat în totalitate lui Paul Walker şi e extrem de emoţionant. Apropo de asta, oamenii de la „efecte speciale” au făcut o treabă foarte bună, sunt doar câteva momente în care realizezi că s-a intervenit pe imagine şi de fapt nu joacă el în scena respectivă.

IN Filme

Insurgent – continuare a seriei Divergent, altă trilogie SF care a rupt la primul film. Continuă povestea din primul film, cu 5 categorii de oameni care trăiau în spatele unui zid. Ceva mai puțină acțiune decât în prima parte, dar per total e peste alte părți secunde apărute în ultimii ani (Hunger Games, Hobbitul). Must see pentru cine a apucat să vadă Divergent, o alegere bunicică de mijlocul săptămânii pentru cine nu știe nimic despre serie.

The Imitation Game – total diferit față de ce promitea inițial, nu e doar o poveste despre decriptarea mașinăriei Enigma, ci are alte două teme principale: homosexualitatea din Marea Britanie până după mijlocul secolului trecut și crearea primului computer. Practic, i se pun prea multe povești în cârcă aceluiași om pe parcursul a 2 ore astfel încât iese o poveste puțin cam încâlcită. E mișto, dar mă așteptam la ceva mai mult focus pe partea legată de spargerea Enigmei.

Aferim!

question_answer0
IN Filme

Tocmai ce-am văzut „AFERIM!”, care intră vineri în cinematografe din toată ţara. Bun, pe alocuri foarte bun. Excelent scenariul. Replicile sunt extrem de bine documentate, iar pentru un iubitor de arhaisme o să fie o încântare. Scris totul deştept, cu umor.

Mişto costumele şi decorurile, mixul reuşeşte să reconstruiască perfect atmosfera acelor timpuri. Ce mi-a plăcut extrem de mult e muzica. Dacă Tipto Tiptis am fredonat încă de când am văzut trailerul, acum am descoperit că tot OSTul este bestial.

A ajutat mult titrarea în engleză, unii termeni îi uitasem total, deşi i-am mai întâlnit prin diverse cărţi. S-a auzit mai bine decât mă aşteptam, dar sper să reuşesc să-l revăd tot cu o titrare. Că se pierde puţin din farmec dacă nu prinzi toate replicile.

IN Filme

hoc_key_013_h.jpg

Am vorbit cu o grămadă de oameni şi cei mai mulţi au fost dezamăgiţi de noul sezon din House of Cards. Şi mie mi s-a părut mai slab decât primele două, n-am mai avut nevoia aia nebună să văd episod după episod. Şi am încercat să-mi dau seama care e problema, de ce nu ne-a mai plăcut sezonul ăsta. E foarte simplu: Frank Underwood nu mai câştigă, la fel ca în primele 2 sezoane. Ba mai mult, pierde pe bandă rulandă.

Serialul ăsta nu ne-a plăcut pentru că era cu un şmecher din Washington care voia să ajungă la Casa Albă şi omora oameni din când în când ca să-şi atingă scopurile, nu ne-a plăcut pentru scenele de sex sau pentru tacticile studiate. Ne-a plăcut pentru că un om avea un plan, era foarte sigur pe el şi reuşea să-l ducă la bun sfârşit, chiar dacă uneori călca pe cadavre pentru asta.

E drept că există o lege a compensaţiei, nu poţi să câştigi la nesfârşit, mai ales că odată ce ai ajuns în cercurile cele mai de sus toată lumea trage în tine. Dar şi sezonul 2 a fost tras de păr pe alocuri, puteam foarte bine să continuăm pe linia aia. Cu un Preşedinte care reuşeşte să joace pe degete toată lumea şi blabla. Pentru că a fost un chin să-i văd pe oamenii ăia doi cum o încasează din toate părţile. Şi mai sunt multe alte mici detalii care strică tot farmecul, dar esenţa e asta. Pierdem noi destul în viaţa de zi cu zi, măcar la televizor vrem să ne uităm la unii care câştigă.

IN Filme

The Loft – abia apărut în cinematografe, intră în categoria aia cu trailerul mai interesant decât filmul. Cinci prieteni fac rost de un apartament în care să-şi înşele soţiile, găsesc o tipă moartă acolo şi începe panica. De la chestia asta se ţese o întreagă poveste pe alocuri trasă de păr. Sunt o grămadă de întorsături de situaţie, ceea ce aduce puţin dinamism într-un scenariu scris cam cu picioarele. Filmul e absolut digerabil într-un mijloc de săptămână, când vrei să te deconectezi de toate problemele de la birou dar nu îţi pui prea mari speranţe într-un film.

Kingsman: The Secret Service – trailerul vinde altceva. Nu e filmul cu spioni şmecheri şi stilaţi, e o comedie neagră în care totul e exagerat de dragul artei. Pe alocuri are accente de parodie, se face mişto de filmele clasice cu spioni. Deşi mi-a plăcut, mă aşteptam la ceva mai inteligent/complex. Un James Bond mai actual, cu nişte lorzi cu iz de societate secretă. Dar e mai mult un scenariu de desen animat cu mulţi actori buni.

Meniu