Politics

Mi-a apărut pe Facebook postarea de mai jos, prin care primarul interimar Stelian Bujduveanu îşi face pre-campanie electorală. 

Ia te uită! S-a reparat aleea în 2 săptămâni.

Citeşte tot articolul

În 2024, partidele parlamentare din România au primit subvenție, bani de la bugetul statului, 386 de milioane de lei, echivalentul a cca. 77 milioane de euro.

În plus față de subvenție, li se vor deconta și costurile campaniei electorale – partidele au raportat cheltuieli de peste 650 de milioane de lei. Adică o notă de plată în jur de 1 miliard de lei/ 200 de milioane de euro.

De aici

În România, subvenţie este sinonim cu preţ umflat. Orice ban vine de la stat este cheltuit mai uşor doar pentru că sunt bani publici. Nu plecaţi după fenta cu „fiecare bănuţ este justificat”, că avem zeci de exemple. Cardurile de vacanţă. Au crescut artificial preţurile sejururilor din România. Energia. Preţul a crescut pentru că oricum era subvenţionat de stat în mare parte. Partidele. Primesc bani pentru că… Citeşte tot articolul

Le notez aici, pentru că vor dispărea de pe Facebook la un moment dat

Crin Antonescu zice că e un val populist și agresiv care îl însoțește pe Nicușor Dan. Că așa sunt agresivi oamenii: zâmbind, celebrând o victorie, bucurându-se sincer. Deci bucurați-vă mai puțin agresiv, vă rog.
Rebeliunea pregătită de AUR, contestarea alegerilor, tăierea buletinelor sunt abordări pașnice ale situației.
Între timp, la sediul PSD s-a reformat totul, au schimbat corupții între ei. Și amenință cu opoziția, dar spun că se poate întâmpla orice. Aș completa că nu se poate întâmpla chiar orice, că nu se poate să dispară bucata aia de PSD care e olimpică la corupție (see what I did here?).
Cum am mai spus-o, pe lângă două Românii, doi președinți, avem și două PSD și două PNL. Și ar ieși fix un partid plin de corupți și un partid cu oameni decenți, doar că nimeni nu vrea să facă schimb de ”prizonieri”, așa că vor continua să scadă câte puțin, până când vor dispărea de tot. Citeşte tot articolul

Sunt tot mai încrezător că Nicuşor Dan va câştiga alegerile pe 18 mai şi va deveni noul Preşedinte al României. Însă îmi este tot mai clar şi că ceea ce va urma o să fie foarte-foarte greu. 

Avem de repus pe picioare o ţară total divizată. Împărţită între şmecherie şi bun simţ, între conspiraţie şi adevăr, între încredere şi deznădejde.

Chiar dacă România îşi va păstra direcţia pro-europeană şi vom avea un guvern condus de Ilie Bolojan, nu trebuie să ne aşteptăm la minuni. Euro nu va scădea înapoi sub 5 lei, cel mult se va stabiliza la 5.1 lei. Citeşte tot articolul

Primul gând după dezbatere și după ce am văzut reacțiile: ok, Nicușor a fost un exemplu de decență, de profesionalism, un politician pe model occidental.

Dar sunt atâția oameni decenți în România astfel încât să se încline balanța la vot? Citeşte tot articolul

Afirmația din titlu e tot mai des întâlnită pe rețele, fie că se încheie cu Nicușor Dan, Simion sau Crin. Legat de Ponta n-am prea văzut panseuri de-astea în bula mea.
Cred că ar trebui să înțelegem că nu suntem în punctul în care să ne (mai) salveze cineva.

În primul rând pentru că n-avem o ofertă strălucită de candidați. N-am avut nici la alte alegeri din ultimii 25 de ani, dar până acum ne vrăjea un candidat sau ne convingeam singuri că avem o opțiune salvatoare. Exista iluzia că Emil, Traian sau Klaus sunt soluția salvatoare. Citeşte tot articolul

De când e preşedinte interimar, Ilie Bolojan ne dă o mostră de normalitate. Mai întâi a declarat că va desecretiza cheltuielile pe avioanele private, apoi a povestit ce terorizați erau angajații de la Cotroceni de Klaus Iohannis.

Acum a deschis pentru public grădinile Palatului Cotroceni. Sunt nişte lucruri mici, de bun simţ, care arată că cetăţeanul este în prim plan. Citeşte tot articolul

Sunt multe lucruri de spus despre cum s-au desfăşurat lucrurile în seara asta, însă eu am rămas cu două idei:

1. Vor trece zeci de ani până când americanii vor reuşi să repare ce a stricat Donald Trump alături de camarila lui în ultimele 2 luni. Zeci de ani de diplomaţie, generaţii de negociatori abili vor trebui să îşi folosească toate abilităţile pentru a reuşi să recâştige măcar o parte din încrederea pe care întreaga lume o avea faţă de SUA. Şi pare că e abia începutul dezastrului. Nu ştim cât de departe vor merge lucrurile în următorii 4 ani. Al treilea mandat? Al Treilea Război Mondial? Cred că totul e pe masă în momentul ăsta. Încă un unghi din care poţi spune „America e ţara tuturor posibilităţilor”. Unul negativ de această dată. Citeşte tot articolul

În primul mandat al lui Trump ne aşteptam la ce e mai rău şi am fost surprinşi să vedem că n-a fost ceva de speriat. Cel puţin prin Europa nu s-au simţit lucrurile atât de mult. Aşa că speram cu toţii ca mandatul 2 să fie tot cam aşa. Multă pălăvrăgeală, declaraţii scandaloase şi cam atât. Însă e mult mai rău decât credeam. Negocieri super dure, posibilitatea reală de retragere a trupelor de prin Europa (pentru reducerea costurilor de apărare), colaborare cu Rusia lui Putin şi multe altele. Nu doar în SUA, dar în toată lumea se vor resimţi aceste schimbări. 

Ok, care sunt opţiunile noastre ca cetăţeni? Ca naţiune ştim care sunt, să stăm aproape de UE şi să sperăm că suntem luaţi la pachet cu vesticii. O Europă divizată o să fie pradă uşoară. Citeşte tot articolul

Mi-a trecut prin cap recent întrebarea asta când ascultam ceva la radio despre cum o să intervină Avocatul Poporului în nu ştiu ce situaţie. 

În momentul de faţă în funcţia respectivă este Renate Weber, de prin 2019. Înainte a fost Victor Ciorbea vreo 5 ani. 

Funcţia se obţine prin numire din Parlament, deci tot politic. Teoretic, poporul alege reprezentanţi, care mai departe aleg un Avocat al Poporului. Citeşte tot articolul