De la lună la lună numărul de useri al Twitter creşte, dar senzaţia generală e că platforma a intrat în moarte clinică acum ceva timp. Explicaţia e extrem de simplă. Până acum câţiva ani Twitter era ţinut în viaţă de vreo 100 de oameni. Cei 50-60 de bloggeri care mergeau pe la evenimente, prietenii lor, câteva vedete, câţiva oameni care erau dintre early adopteri şi se plictiseau. Pe-atunci nu era tot marketerul cu „second screenul” în gură, însă nucleul ăsta folosea telefonul sau PCul pentru a comenta pe Twitter diverse evenimente sportive, emisiuni TV etc.

Erau hashtaguri la care se râdea ore în şir, tweet-meeturi ad-hoc prin Bucureşti şi Cluj la care se adunau zeci de oameni (pe bune, cel mai mare a fost la Cafepedia, unde s-au strâns într-o seară vreo 70 de twitterişti mai mari sau mai mici), era distracţie. Dar totul pornea de la nucleul ăsta de vreo 100 de oameni la care se mai lipeau şi alţii, când vedeau că e animaţie.

Cu timpul, oamenii ăştia au început să se cunoască între ei, să devină prieteni, să iasă împreună, să se iubească, mai apoi să se urască, alţii şi-au pierdut interesul sau pur şi simplu au crescut şi au treburi mai importante:  să crească copii, să mângâie pisici, sau, în cazul lui Bobby Voicu, să facă bani 😀

Degeaba mai vrei să readuci la viaţă Twitter, fiecare o să aibă un motiv bun să nu intre în conversaţie. „Ah, e şi Cismaru/Ciubotaru/Hoinaru pe hashtagul ăla? Nu, merci, nu mă bag.” Ăştia 100 de oameni au ajuns să se cunoască îndeajuns de bine încât să ştie clar pe cine vor să evite. Iar generaţia tânără vine din spate, dar nu mai e atrasă de Twitter. De-asta avem acum zeci de mii de conturi, multe din ele active, dar oamenii intră şi citesc chestii scrise în afară.

Şi când te gândeşti că la un moment dat începuseră să se facă campanii pe bani pe Twitter, iar expunerea acolo chiar livra clickuri.