IN Casual stuff

Când au venit în România, toată lumea le zicea grecilor de la Koyos că numele magazinului lor e total nepotrivit, că sună cum n-ar trebui. Grecii s-au întors cu spatele şi-au zis cu tupeu (adicătelea au fost coioşi): „Ntz, se pronunţă co-ioş”. Coios sau co-ioş, brandul dispare după doar 4 ani de la lansare, urmând ca magazinul să fie integrat în platforma SensoDays.

Pe lângă povestea cu numele, decizia asta mai are o cauză. Când liderul de piaţă are un singur brand pe care vinde de toate, nu prea mai are sens să ţii 3-4 magazine mici pentru fiecare nişă. Asta au vrut să facă şi cei de la IT&S SA cu integrarea Koyos în SensoDays. Bine, nici numele ăsta nu-i cel mai fericit, ba chiar mi se pare că e mult mai puţin memorabil decât Koyos.

Revenind la naming, cred că povestea cu Koyos trebuie să se întipărească bine de tot în mintea tuturor străinezilor care vin pe piaţa din România fie direct cu nume proaste, fie le schimbă pe alea vechi, pe care le ştia toată lumea, cu unele proaste.

De urmărit cum va evolua Mercador după trecerea la numele OLX. Şi cred că în contextul ăsta va fi mult mai interesant de văzut cum va decurge campania de rebranding a celor de la Romtelecom şi Cosmote în T şi  T-Mobile. În continuare cred că alegerea înţeleaptă pentru piaţa românească ar fi fost (măcar) păstrarea brandului Romtelecom. Treaba asta cu unificarea brandului în mai multe ţări din raţiuni de business e bună, da’ nu mereu.

IN Casual stuff

superscrierea_cititorilor

Anul trecut, prima ediţie „Superscrierea Cititorilor” m-a ajutat să descopăr nişte texte extrem de bune. Iată că a venit din nou momentul ăla din an în care puteţi să-i răsplătiţi pe autorii voştri preferaţi. Fie că scriu pe un blog sau la revistă, fie că sunt mari sau mici, Superscrierea Cititorilor exact asta face, premiază non-ficţiuni pe care publicul le consideră valoroase.

Chiar poţi schimba lumea prin ceea ce citeşti, fie că vorbim de lumea ta sau a celui pe care îl propui în concurs. Dacă ai citit un text extrem de interesant sau emoţionant sau pur şi simplu mişto, înscrie-l aici. Alţi cititori îl vor vota, iar primele 10 articole după numărul de voturi vor fi jurizate de un Juriu al Cititorilor, juriu din care mă bucur să fac parte şi în acest an.

Găsiţi aici regulamentul, după cum vedeţi sunt premii consistente şi pentru cititorul care propune Superscrierea câştigătoare. Până pe 8 iunie aveţi timp să propuneţi. Eu n-am voie să propun articole, dar dacă stau să caut texte bune sigur aş găsi câteva cu adevărat excepţionale scrise din octombrie 2013 până acum. Dacă n-aveţi niciun articol în minte, intraţi să vedeţi ce s-a propus până acum şi votaţi.

IN Casual stuff

ideo_echipa

Nico a întrebat dacă n-aş vrea, eu am zis „DAAAAAAAAA!” şi gata, am intrat în echipa Ideo Ideis. Pe urmă am trecut la treabă. Cam asta e povestea pe scurt.

Poveştile pe lung sper să le scriem de acum încolo. Până atunci vă aşteptăm pe Facebook, TwitterInstagram şi la Alexandria, între 18 şi 26 august. Despre Ideo Ideis am tot scris de-a lungul timpului şi o să mai scriu.

Dacă sunteţi din Alexandria vă aşteptăm să vă înscrieţi pe listele de voluntari.

Dacă nu sunteţi din Alexandria, puteţi să susţineţi festivalul cu o donaţie pe platforma Creştem Idei.

Like, Share, RT, Double Tap, etc.

IN Politics

În România PSD, oamenii visează să strângă bani pentru şcoala de şoferi, să-şi ia permisul şi să avanseze de la postul de paznic, la cel de şofer.

România PSD a terminat cu greu liceul, poate chiar la seral.

România PSD trăieşte din ajutor de şomaj în case cu 12 camere.

În România PSD dosarele de pensionare anticipată se depun toate la acelaşi baiat de încredere, împreună cu o anumită sumă de bani.

România PSD regretă vremurile „bune” în care statul avea grija de toţi oamenii.

România PSD a ieşit la pensie cu decretul dat de Ion Iliescu în 1990.

În România PSD uleiul şi făina nu sunt nişte şpăgi electorale, ci siguranţa unei burţi mai pline vreme de câteva zile.

România PSD a votat şi probabil că i-am putea găsi o scuză pentru ceea ce a ales, în timp ce România de dreapta n-are nicio scuză pentru că a stat în casă.

IN Casual stuff

tucano_cafe O cafenea mişto de tot deschisă în Bucureşti, în buricul târgului: Tucano Coffee, fix vis-a-vis de ASE, pe Dorobanţi. E într-o casă veche, foarte mişto, cea de lângă British Council.

Eram convins că e ceva de fiţe, dar de fapt e un loc foarte ok, care deja strânge o grămadă de lume.

Oferta din meniu e bogată, cu vreo 10 feluri de cheesecake, tarte cu fructe, wrapuri de pui, salate, limonade de mai multe feluri şi ceaiuri cât cuprinde.

Preţurile sunt decente, chiar mici pentru zonă: o apă 5 lei, un santal 7 lei, un cheesecake 11 – 13 lei, o limonadă 11 lei.

Am înţeles că în Republica Moldova e un brand foarte cunoscut, un fel de Starbucks local.

Mai găsiţi poze şi detalii pe Metropotam.

IN Sunday's Media Recap

Facebook introduce video ads în mai multe ţări printre care Brazilia şi UK. Detalii.

Golin Harris şi Rogalski Damaschin sunt singurele agenţii româneşti care au câştigat la Sabre Awards. Detalii.

AT&T a cumpărat DirecTV pentru 48,5 miliarde de dolari. Detalii.

GoPro a depus documentele pentru listare la bursă pe valoarea de 100 de milioane de dolari. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: Google+ Stories, Google+ Movies, Shutterstock Music, FB video metrics, s-a lansat cel mai subţire smartphone, meniuri pentru restaurante, Chinezu se rebranduieşte.

IN Filme

filme_vecini

Vecini de coşmar – fix genul ăla de film cu puştani, pentru puştani. Nişte părinţi care se mută într-un cartier liniştit, o casă de petreceri a unei fraternităţi, glume tembele, mult alcool şi ceva scene de sex puse total aiurea. Dacă ai chef de o comedioară cu poante tembele, asta e alegerea perfectă.

The Other Woman – Cameron Diaz a îmbătrânit destul de mult, joacă în filme şi mai proaste decât alea în care juca acum 10 ani. O comedie în care absolut totul e absurd şi se vrea a fi amuzant doar că nu e. Femeia înşelată, amanta şi o altă amantă, una mai tânără, se întâlnesc şi devin cele mai bune prietene. Soţul îmbârligător e Jamie Lannister, iar în filmul ăsta are ambele mâini!

IN Casual stuff

testul_puritatii_aqua

Orice puşti care bătea mingea pe maidan la mijlocul anilor ’90 ştie că apa potabilă din Bucureşti nu se bea. Pentru că avem un oraş imens, greu de administrat, cu ţevi vechi şi o mulţime de probleme privind calitatea apei. Într-o vreme apa era plină de impurităţi, s-a nimerit să fie de-a dreptul tulbure în unele perioade.

Evident, asta nu ne oprea să bem apă de la chiuvetă sau de la orice cişmea de prin parcuri. Mai ales după o partidă încinsă de fotbal. Ţin minte că 30 de minute după ce veneam transpirat de afară n-aveam voie să beau apă. Drept pentru care mergeam să mă spăl în baie şi îmi potoleam setea pe ascuns (încă de când eram mic nu mă înţelegeam prea bine cu regulile).

Ulterior am renunţat să mai consum apă de la robinet şi am trecut pe sucuri/apă minerală. Obiceiul s-a întipărit atât de bine în minte încât la facultate am avut un şoc. Colegii din provincie se plângeau de calitatea proastă a apei din Bucureşti. Şi nu înţelegeam ce-i atâta scandal, doar nu bea nimeni apa aia.

Staţi, ce? Voi chiar beţi apa de la robinet? WOW! Dar toată lumea ştie că apa de la robinet (din Bucureşti) e naşpa.

Aveam să aflu ulterior că sunt locuri pe lumea asta în care apa potabilă e chiar potabilă. Şi oamenii o beau. Ok, şi în Bucureşti se întâmplă asta, dar fără ca apa să fie extrem de bună. Citeşte tot articolul

IN Advertising/PR

stroe_prbeta

Săptămâna trecută a avut loc la Timişoara a 4-a ediţie PRbeta. Mult mai mulţi speakeri, două paneluri în paralel pentru o jumătate de zi, plus workshopuri multe şi diverse în ziua 2. A fost altfel, cu alt loc de desfăşurare, altă atmosferă, alte probleme abordate. În acelaşi timp au fost şi alte aşteptări de la publicul timişorean. Dar tranziţia asta spre următorul nivel a ieşit bine, şi am văzut pentru prima oară în 4 ediţii (ok, 3 ediţii, că am lipsit în 2011) că n-a mai fost un eveniment organizat în aproape 2 oameni.

S-a simţit că e o echipă în spate, iar Cristina şi Oltea au putut să îşi mai tragă sufletul, n-au mai alergat să rezolve fiecare problemă apărută. Evident, au fost şi chestii care n-au mers perfect, vremea din Timişoara le-a dat mari bătăi de cap, dar am văzut o mulţime de oameni care au plecat entuziasmaţi. Asta spre deosebire de conferinţele de la Bucureşti unde lumea vine să bifeze încă o zi de networking. Citeşte tot articolul

Stăm bine

question_answer2 comentarii
IN Advertising/PR

Ieri s-au decernat premiile Sabre (sau, cum am citit pe undeva, premiile Sabre Awards), un fel de Oscaruri pentru PR.

N-am avut răbdare să caut toate studiile de caz, însă m-am uitat după chestiile cu bloggeri. Şi, printre altele, am dat peste o campanie făcută în Olanda, pentru MTV EMA 2013. Reţineţi anul, că e important.

Deci au analizat 15.000 de bloguri, au selectat 20, iar pe rezultate avem 195 de tweeturi, 49 de postări pe Facebook şi 2 clipuri pe Youtube. Şi tot ce au făcut a fost să le dea content şi să-i cheme la eveniment. Wow! Bun venit, 2009! Noi chiar stăm bine din punctul ăsta de vedere!

Acum înţelegeţi de ce Redescoperă România a cules tot ce se putea în materie de premii acum câţiva ani?

În altă ordine de idei, din zecile de nominalizări româneşti, au câştigat cate un Sabre doar Rogalski PR cu Coaliţia pentru o nouă prevenţie şi Golin Harris cu lansarea Vikings. Acu nu vreau să vă spun că v-am zis eu, dar.

IN Politics

VOTE for a better INDIA
Cum adică să nu votăm? De ce să nu votăm? Legal cum o să ajute asta? Oricum votează puţini români, faptul că vor vota cu 100.000 mai puţini cum se va simţi? Dacă vreţi să protestaţi, hai să votăm un candidat la mişto. Sau hai să ne mobilizăm şi să votăm un candidat în care să avem încredere.

În astfel de momente mişcarea asta îşi dovedeşte limitele. Aici se vede că nu e mai mult decât o gaşcă de bucureşteni gălăgioşi pe lângă care din când în când se strâng câteva mii de curioşi. Dacă #uniţisalvăm era o mişcare puternică, deja avea un candidat şi nu mai plângea că trebuie să strângă multe semnături. Citeşte tot articolul

Meniu