Stradă secundară, destul de îngustă. Nu trec două maşini una lângă cealaltă. Tipul de la volan s-a oprit într-o intersecţie mică, a dat prioritate unei maşini din sensul opus. A băgat în viteză, a accelerat, i-a scăpat ţigara din gură şi n-a mai avut timp să îndrepte maşina. Deci a ajuns aşa cum vedeţi mai sus. Citeşte tot articolul
Asta-mi place la serile calme de vară, e o linişte perfectă în cartier. Nu se aud decât greierii. Poţi să stai cu geamul deschis şi să laşi aerul rece să-ţi pătrundă în casă. Din când în când mai auzi doar câte o alarmă de maşină, dar nimic mai mult. În rest e linişte deplină. Poate doar până spre miezul nopţii să se audă câte o maşină sosind şi nişte uşi trântite, dar asta-i tot.
E aşa linişte între blocuri încât auzi perfect cum bate vântul. Şi când nu bate vântul auzi muzica dată tare de ţăranii care au party prin zonă. Acalmie. Şi picăturile de ploaie se aud când cad leneşe pe asfalt. Pic-pic, pic-pic. S-ar auzi mai des, dar de obicei latră câinii. Dar e aşa linişte…
A 5-a oară la Bucureşti, a 2-a oară cu Storm Large. Tot la Sala Palatului, biletele s-au pus în vânzare azi şi categoriile de preţ sunt: 240 de lei (VIP), 200 de lei (categoria I), 170 de lei (categoria II), 140 de lei (categoria III), 110 lei (categoria IV). De aici şi din toată reţeaua Eventim.
Data trecută a fost extraordinar showul, chiar dacă interpretarea lui Storm Large sună diferit faţă de stilul Chinei Forbes.
15 octombrie 2013. Pink Martini. Be there!
Apropo de văicărelile de tipul „numai în România zilelor noastre se întâmplă aşa ceva” şi „ca la noi la nimenea”, am mai găsit un citat care vorbeşte despre asemănările dintre ce-i acum şi ce a fost în trecut. De data asta e vorba de defrişări, pe care le tot criticăm şi le considerăm cele mai nasoale din istorie. Nu că n-ar fi ceva cumplit, dar după câte se pare era o practică curentă şi acum 150 de ani:
Nişte fiinţi care jucau un rol însemnat în viaţa de la Pralea erau urşii. Din pricina defrişării unor întinse întinderi de păduri, samanate pe urmă cu păpuşoi, unele de tata şi altele de ţarani, şi a tăierii altor înrinderi pe care crescuse acuma nişte ţihle impenetrabile, aceste dihănii găsiau acolo, cu începere de la sfârşitul lui iulie, o cămară bine aprovizionată pe lângă culcuşuri ce le putea crede tefere.
Fragment din cartea „Din copilărie – Amintiri” scrisă de Radu Rosetti, volum publicat la 1925. Se face referire la anul 1857, în zona Moldovei (scriitorul s-a născut la Iaşi).
Transfer.ro a relansat serviciul, permite doar 3 transferuri gratuite şi a mărit limita la 4,7 Gb. Detalii.
Google e pe locul 1 în topul companiilor care fac cei mai mulţi bani din media. Detalii.
Scandal cu şantaj între Antena Group şi RCS-RDS, directorul Antenelor a fost reţinut. Detalii.
The Practice este Eastern Europe Consultancy of The Year la EMEA Sabre Awards. Detalii.
Alte ştiri pe scurt: Aqua Carpatica are un nou concurs pe Instagram, a fost anunţată SmartWeb Conference, Kaspersky România s-a închis, Mobile.ro se închide de la 1 iulie, canalele Discovery sunt pe DolceTV.ro, Bild introduce paywall parţial, People PR are un Gold la Sabre Awards, The Practice comunică pentru trei noi branduri ale Ursus Breweries, Ioana Anescu e în boardul IAB Europe, Facebook a lansat paginile verificate, Yahoo renunţă la versiunea clasică a emailului.
E perioada licenţelor şi a dizertaţiilor, toţi studenţii îşi strigă panica pe reţelele de socializare. Apropo de paradigma greşită a sistemului educaţional, iată altă tâmpenie: lucrarea de diplomă care devine un stres, şi nu un studiu academic. Las la o parte lucrările cumpărate şi mă refer aici doar la cele care sunt făcute pe genunchi, între două examene şi trei seminarii. Eventual şi cu un job pe cap, poate chiar şi cu o viaţă personală, studentul român e împins de sistem să facă o treabă de mântuială.
Situaţia colegilor care şi-au făcut masteratele în afară e mult diferită, de 100 de ori mai relaxată. Procesul academic are parte de tihnă. Doar că învăţământul universitar românesc nu cunoaşte astfel de noţiuni. De fapt, nici nu mai e nimic academic în tot procesul de obţinere a unei diplome, cercetarea se rezumă la „completează-mi şi mie un chestionar” şi cam aia e. Iar lucrarea rezultată are de prea puţine ori vreo valoare. Citeşte tot articolul
E anul mobile, mai exact al aplicaţiilor. Toată lumea îşi face câte o aplicaţie, chiar dacă nu toţi au nevoie de una, sunt de acord cu Radu. Dar cred că, de fapt, viitorul n-o să fie al aplicaţiilor, ci al notificărilor. Acum ceva timp scriam despre aplicaţia Australian Open. Conţinut bogat, funcţii interesante, scoruri în timp real. La momentul respectiv Roland Garros era singurul turneu de Grand Slam care nu avea aplicaţie de mobil. Iată că anul acesta a fost lansată o aplicaţie care reuşeşte să fie chiar mai utilă decât cea de la AO.
Pe lângă scoruri, ştiri, galerii foto şi video, există o secţiune numită „my RG” în cadrul căreia utilizatorii pot selecta nişte jucători preferaţi. După selecţie aplicaţia începe să trimită notificări privind începerea meciurilor pe care le dispută jucătorii respectivi şi rezultatul final. E foarte util dacă vrei să urmăreşti la TV doar anumite meciuri sau pur şi simplu vrei să ştii ce-a făcut un anumit jucător fără să depui vreun efort. Mură-n gură cum s-ar spune. Ai şansa să fii mult mai conectat cu ce se întâmplă în turneu.
Şi cred că asta va fi varianta câştigătoare pentru multe aplicaţii, deja s-a implementat la Auto.ro, unde primeşti notificări când expiră asigurările şi rovinieta. Dacă nu mă înşel, şi aplicaţia de la Băneasa Shopping City are notificări cu oferte când ajungi prin zonă. În viitorul apropiat presupun că ar putea să funcţioneze la fel şi aplicaţiile din zona medicală, cu notificări pentru consultaţii şi analize anuale. Şi, de ce nu, într-un viitor mai îndepărtat poate că vom avea şi notificări să ne plătim întreţinerea 🙂
Foto: Alexandra Sandu
Marţi am participat la TEDx CaleaVictorieiED, un eveniment „al ideilor care merită să fie împărtăşite, care schimbă mentalităţi, atitudini şi ne mobilizează către acţiune în starea ei pură”. Mulţumesc prietenilor de la Fundaţia Friends for Friends pentru invitaţie.
Principala temă de discuţie a fost educaţia şi modul în care poate fi schimbat ceva în sistemul educaţional din România. Am reuşit să stau la 3 din cele 4 paneluri, aş fi făcut şi liveblogging dar, din păcate, în Sala Studio a Teatrului Odeon nu e deloc semnal. Dar deloc. Ieşeam din când în când să citesc mailuri şi să dau telefoane. Poate că a fost mai bine aşa, am putut să fim atenţi 100% la discursuri. Citeşte tot articolul
Înseamnă că e nasol rău de tot.
Dole – cu logoul lor pe care îl ştia tot poporul, numărul 1 mondial pe piaţa bananelor, iese de pe piaţă după doar 4 ani. Se întorc la varianta cu distribuitori intermediari pentru că au avut pierderi de 11 milioane de euro.
Vă daţi seama ce naşpa e situaţia dacă nici cel mai de preţ fruct din comunism a ajuns să nu se mai vândă? Ce urmează, să nu mai stăm la cozi?
Foto: Dragoş Asaftei
Acum ceva timp am avut pe mână un Peugeot 301, cel mai nou model din parcul auto al constructorului francez. N-am apucat să scriu despre asta şi am avut remuşcări până acum. Mai ales pentru că maşina asta a fost o surpriză foarte plăcută şi merită descoperită.
Fiind un model menit să se bată pe zona berlinelor accesibile, n-aveam nişte aşteptări extraordinare de la 301. Mă gândeam că e un fel de Logan mai drăguţ, cu dotări minimale şi performanţe decente. O maşină corectă cu care îţi faci treaba şi atât. Sau, altfel spus, un frate mai sărac al lui 508. Citeşte tot articolul
Aseară Steaua Bucureşti a jucat ultima etapă din campionat, ocazie cu care s-a şi sărbătorit titlul 24. Vreme bună, bucurie, 50.000 de oameni în tribune, toţi stelişti. Şi dacă tot se anunţa o sărbătoare cu stadionul plin, ce s-au gândit nişte oameni de marketing de la Titan? Hai să dăm tuturor câte o pungă cu Corn Flakes Fortza, dacă tot lansăm sortimentul cu bacon. Nu poate să strice un sampling sănătos!
Ce credeţi că s-a întâmplat cu pungile alea? La primul gol al Stelei (adică în minutul 2) au început să zboare în toate direcţiile şi s-a continuat aşa pe toată durata meciului. Pentru că asta se întâmplă cu orice chestie poate fi aruncată pe un stadion (şi nu doar în România). Bine că te controlează la intrare şi ulterior îţi dau nişte proiectile. Citeşte tot articolul
