IN Casual stuff

V-am spus deja că am o nouă pasiune. După ce am reușit să mă pun la curent cu domeniul, încerc să găsesc noi trenduri. Pe un site de desing am dat peste conceptul ăsta de cărucioare pentru bebeluși. Foarte interesant. E genul de cărucior pe care l-aș vedea împins de Costin și Bobby. Li s-ar potrivi 😀

Foto via

IN Casual stuff

Când aţi fost ultima oară la cinematograf? Nu la mall, la un cinematograf clasic. Eu până săptămâna trecută uitasem că se mai proiectează filme şi altundeva decât în afara mallurilor. Am mai ajuns pe la Băneasa DriveIn, pe la Noul Cinematograf al Regizorului Român, dar deja sunt la categoria spaţii neconvenţionale. Patria, Scala, chiar şi CinemaPRO sunt o amintire (nu neapărat frumoasă).

Săptămâna trecută am nimerit întâmplător la fostul cinematograf Cotroceni, pe care îl ştiam transformat în cafenea. Spre surprinderea mea încă există o sală mică şi foarte primitoare în spatele cafenelei. În fiecare săptămână se difuzează aici 2 filme, la ore diferite, astfel încât să dea mai multe şanse doritorilor.

Cafeneaua ascunde o sală cu vreo sută de locuri, cu nişte fotolii foarte comode şi un ecran imens. E ca şi cum ai vedea filmul acasă la un prieten mai înstărit care are o cameră transformată în cinematograf. Biletele sunt 10 lei, popcornul e din partea casei „all you can eat” iar în weekend în preţ e inclusă şi o băutură la alegere. Dubios de ieftin, nu? Citeşte tot articolul

Roxana cântă

question_answer0
IN Muzici

Roxana face parte din grupul de nebuni frumoşi ai facultăţii de Litere, CRP, promoţia 2010. Roxana stă pe Mătăsari, Roxana studiază cu pasiune planningul şi mai pune umărul la acţiunile Prime. Când nu face toate astea, cântă. Experimentează sunete cu diferite instrumente, se joacă. De fapt, chiar şi atunci când nu cântă, Roxana se joacă.

Vinerea asta urcă pe scena din Londophone Pub (str. Zalomit 2, langa Cismigiu, vis-a-vis de Mc Donald’s) cu We Singing Colors, proiectul în care a fost cooptată de Andrei Haţegan (poate îl ştiţi drept solistul de la The Amsterdams, sau poate îl ştiţi de la McCann, unde e copywriter).

Concertul e de la orele 22:00, intrarea este 10 lei iar pagina lor de Facebook este aici. Poate ne vedem pe acolo 🙂

IN Casual stuff

Deunăzi am fost la un eveniment de lansare al Gillette Mach 3 Sensitive, ceva lamă de ras pentru bărbații cu pielea sensibilă. Foarte frumos evenimentul, corect din toate punctele de vedere, executat de frumoasele de la Borțun Olteanu.

Dar cu ocazia asta mi-am pus întrebarea: „De ce apar atât de multe tipuri de aparat de ras?” Ce facem cu ele? Eu, sincer să fiu, folosesc un aparat Gillette Fusion primit la un eveniment acum un an și ceva. Îl aveam prin casă și nu mai aveam ce să folosesc. L-am testat, mi-a plăcut, am rămas cu el. Am cumpărat rezerve și gata.

De ce să schimbăm lucrurile care merg foarte bine? Folosesc același tip de deodorant de vreo 6 ani. Au apărut și altele, dar nu mă interesează. La fel și cu aparatele de ras. Nu e ca și cum mi-aș schimba aparatul de ras pentru că a apărut ceva nou, că nu sunt gadgeturi.

Pe ăsta pentru piele sensibilă, de s-a lansat acum, îl înțeleg, că poate sunt oameni cu pielea mai delicată. Dar alea cu 3 lame, 4 lame, 6 lame? Și o lamă în spate, și o baterie mică, și mâner ergonomic… astea pentru ce sunt?

Offtopic: De când a apărut în CanCan, pe BTO îl tot văd încruntat. Oare stă așa ca să-l recunoască lumea pe stradă?

IN Casual stuff

Nu-mi place Chinezu când insistă cu promovarea excesivă a evenimentelor pe care le susţine. M-a terminat cu #drumulmingii şi înainte de asta cu politicile şi sporturile lui locale. Am mai zis că nu sunt fan nici al #refinanţării şi între timp nu mi-am schimbat părerea. Cu toate astea, Timişoreana a luat două Silver Effie cu Fotbal Adevărat, campania de anul trecut. Din ce-am auzit, rezultatele sunt mai bune anul acesta.

Nu-mi place nici Bobby Voicu pentru că în primul rând are voie să facă semnul ăla în cerc cu degetul (semnul de „în 5 minute plecăm” ) în Redescoperă România şi pentru că la fiecare prezentare vorbeşte despre el. Cum a făcut şi a dres şi pe urmă a mai făcut puţin. Şi deja ştiu poveştile astea încă de acum 3-4 ani. Le-am auzit de 2-3-4 ori, acum mă plictisesc şi trăiesc cu impresia că le ştie toată lumea.

Şi cei doi de mai sus sunt doar două exemple de oameni care îmi plac dar au chestii care mă enervează.

Cu toate astea nu pot să nu observ că şi datorită lor blogosfera din provincie a prins curaj. Cu fiecare hăhăială la bere cu Chinezu, cu fiecare prezentare Despre Bobby Voicu, powered by Bobby Voicu, blogosfera locală a început să-şi pună nişte întrebări. Au început să facă lucruri de capul lor. După prezentările plictisitoare şi campaniile în care vedem acelaşi brand la nesfârşit, rămân oameni care vor să facă şi ei.

Nu mai zic de Nebuloasa care trage de comunitatea din Timişoara de parcă ar fi în competiţie cu capitala, dar zic de oraşele mai mici. La Alba Iulia ce fac Makavelis & co. nu doar că e lăudabil, dar are şi rezultate. Eu tot încerc să găsesc un weekend liber ca să dau o fugă până acolo. Comunitatea din Cluj e la mare concurenţă cu Timişoara, sunt deja o certitudine dar continuă să crească.

Bloghiţă a reuşit să strângă sponsori şi oameni pentru un drum pe Transalpina, Bogdan Anghelina adună oamenii pentru FotbalBlogMeet Târgu-Mureş. Primul are 21 de ani, cel de-al doilea nici n-a împlinit 18.

Ca să nu mai spun de seria de evenimente #prinoraşulmeu care am înţeles că se vor relua şi anul ăsta.

Mi se pare extraordinar cât a crescut provincia în ultimul an. Pentru prima oară apar şi feţe noi din provincie în campanii, altele decât Visurât, De Ce? şi Adi Hădean. Şi zic eu că e bine.

IN Casual stuff

S-a încetăţenit în noi ideea potrivit căreia bloggerii sunt obligaţi să scrie de rău. Dacă până mai ieri luptam pentru dreptul la liberă exprimare pe bloguri în faţa agenţiilor asupritoare, astăzi e de datoria noastră să taxăm fiecare greşeală. Nu numai că n-avem nevoie de permisiunea unui factor extern, dar e o obligativitate înscrisă în fişa postului.

Nu ţinem cont de context, nu facem concesii. Aşa că nu încercaţi să schimbaţi cursul firesc al lucrurilor, noi vom scrie de rău pentru că aşa e normal. Pentru că altminteri lumea o să spună că ne-am vândut pe un cico şi două beri. Şi noi nu vrem asta. În loc să ne dicteze agenţiile politica editorială preferăm să ne-o dicteze cititorii.

Săptămâna trecută a fost evenimentul de lansare al campaniei Tuborg Party Manager. Ştiind ce-au păţit alţii cu buluceala de la party-ul Desperados, organizatorii au ales să invite mai puţină lume şi să se asigure că intră toţi. Din diferite motive n-a fost foarte multă lume. Un nucleu dur de onlineri, generaţia tânără, care a stat vreo 2-3 ore şi a plecat. Era şi cald, nici nu aveam unde să stăm jos. Cu toate astea, eu m-am bucurat să schimb o vorbă cu nişte oameni pe care îi văd rar.

Dacă eram blogger, aş fi mers glonţ acasă şi aş fi scris despre cât de naşpa a fost petrecerea, pentru că nu mă cumperi pe mine cu nişte bere, băi, brandule de bere!

Dar pentru că nu sunt blogger, m-am gândit la petrecerea de lansare a TuborgSound, care a adunat o grămadă de lume. Şi m-am mai gândit la aplicaţia de Facebook PartyAnimal care mi s-a părut chiar interesantă (la nivel tehnic). Şi dintr-o deformaţie profesională m-am gândit şi la alte evenimente mişto pe care le-a făcut agenţia.

Da, a fost cald miercuri seară la lansarea Tuborg Party Manager. Dar am rămas cu o discuţie interesantă şi câteva lămuriri de la oamenii pe care i-am revăzut.

IN Casual stuff

– Camionul acesta este verde.
– Ba nu, este negru, uită-te la roțile lui!
– Este verde, uite dungile verzi, ești prost?
– Huo! Burghezule! Mogulule! A-listerule! E negru! Sunt specialist în camioane!
– Haterule, taci că ești prost!
– HUOOO! N-ai fi nimic fără noi, cititorii!
– Ignore.

Plm, voi nu vedeți că de fapt e de culoarea lemnului?

Foto via

IN Web

Am urmărit în ultimele zile cazul congressmanului republican Anthony Weiner, probabil cel mai recent exemplu de fail în Social Media.

Pe scurt: Weiner avea o amantă  tânără căreia s-a gândit să-i trimită o poză în care îşi fotografiase penisul. În loc să dea DM, a dat reply. Clasic. Un băiat a văzut şi a dat RT, un jurnalist a prins din zbor subiectul şi a scris pe BigGovernment. Scandalul, denumit de presă „Weinergate” a evoluat rapid, ajungând până pe CNN. Pe Google povestea a explodat.

Într-un moment de prostie maximă, congressmanul a declarat că i-a fost spart contul de Twitter. După câteva zile a revenit şi a declarat că n-a fost sincer cu familia, votanţii şi cu el însuşi. A admis că el a trimis poza şi că a avut relaţii virtuale cu vreo 6 femei fără să se întâlnească vreodată cu ele.

Ce reţinem de aici?

Că pe Twitter nu trebuie să trimitem informaţii importante. Nu se ştie cum dai din greşeală pe public ceva ce ar trebui să fie privat. Sau ţi se sparge contul. Sau o aplicaţie îţi accesează DMurile.

Mesageria privată a Twitter nu trebuie folosită ca mail. Unde eşti, întâzii puţin, vezi că ţi-am dat mail, dă-mi numărul tău de telefon. Şi cam atât.

Extra info aici, aici, aici şi aici.

IN Sunday's Media Recap

Luni se lansa prima campanie Blogal Initiative, programul pornit de Chinezu. Primul client este BCR.

Miercuri se lansa campania pentru Tuborg Party Manager, un concurs cu premii de 1000 de euro pe lună şi o maşină. Aplicaţia „Party Animal„, realizată de Kinecto, e chiar simpatică.

Facebook a început să testeze o nouă opţiune (de Real Time Feed) care cel mai probabil va strica şi mai rău lucrurile. Tot săptămâna asta au introdus şi auto-tagging în poze pe bază de Facial Recognition.

Finala de la Wimbledon va fi transmisă 3D, în premieră pentru BBC.

DigiSport anunţă cel de-al treilea post, DigiSport 3, urmând ca DigiSport Plus să devină DigiSport 2.

Tot de săptămâna asta se poate comenta cu conturile de Facebook şi Twitter pe WordPress.com.

Femeia care s-a tatuat cu pozele prietenilor de pe Facebook s-a dovedit a fi un viral.

În alte ştiri pe scurt: Clickshop.ro intră în programul 2parale, a început a 3-a excursie Redescoperă România, Nihasa a împlinit 6 ani de blogging şi a dat de băut, Orlando vrea să cumpere Academia Caţavencu, legea privind dublarea filmelor a fost respinsă, Facebook a mai crescut puţin şi o să crească puţin mai mult când apare The Sims for Facebook şi Tumblr a mai schimbat ceva la platformă.

IN Educatie&Literatura

Am mai spus că societatea românească de azi are o sumedenie de caracteristici asemănătoare cu cea de acum 70-80 de ani. Semn că cei 50 de ani de comunism ne-au făcut, parcă, să stăm pe loc. Funcţionarul public era un trântor încă de acum 100 de ani, senatorii şi deputaţii nu se sinchiseau să apară pe la şedinţe.

În „Calea Victoriei”, cartea lui Cezar Petrescu, e un alt citat foarte interesant care pare să descrie capitala de azi. Totuşi, e vorba de Bucureştiul din 1930:

„Nellu ( … ) îşi închipuia capitala ca un fabulos garaj de unde nu lipseşte nicio marcă de automobil din cele mai rarisime şi o vastă arenă sportivă…”

Iar pe parcursul romanului se dovedeşte că presupunerile personajului erau corecte. Capitala dintre războaie era populată de limuzine Austro-Daimler şi Packard, în timp ce Fordurile „erau de mâna a doua”, după cum observă Cosmin Ciotloş încă din prefaţă.

Mărcile s-au schimbat, lucrurile esenţiale au rămas la fel. Şi chiar dacă am fost nevoiţi să nu zâmbim vreme de 50 de ani, ne-am întors rapid la vechile obiceiuri.

IN Web

La fel ca toate chestiile care au o utilitate neclară în ţara noastră, Foursquare a devenit tool de agăţat şi substitut pentru cei care n-au ce să spună. „Am ajuns acasă”, „sunt în parc”, „sunt la piaţă”.

Să citim de pe siteul oficial:

Foursquare is a location-based mobile platform that makes cities easier to use and more interesting to explore.

Nu e nimic interesant de explorat la tine acasă. Nu mă ajută să ştiu că mergi de 15 ori pe săptămână la aceeaşi terasă. Da, Edi?

Am observat că prima grijă a tinerilor cu aifoane şi blecberi e să dea repede check-in pe foursquare. De ce fac asta? Cum „de ce”? Pentru că asta face toată lumea! Şi nu zic de ăştia din online, ci de „civili”.

Foursquare guides real-world experiences by allowing users to bookmark information about venues that they want to visit and surfacing relevant suggestions about nearby venues

Aţi văzut voi „information about venues” sau „relevant suggestions”? Nu.

Ca să nu mai spun de toate modurile utile în care ar putea fi folosit de branduri. Ca să nu mai spun de SCVNGR. Ai un badge? Primeşti o cafea. Ai alt badge? Primeşti un card de fidelitate. Dar asta trebuie planificat, comunicat, promovat.

Până se trezesc oamenii de marketing încercaţi să scrieţi chestii utile. Gen: berea e ieftină, eclerele sunt naşpa, cartofii sunt mai buni decât cei de la Mc. Sau măcar daţi o poză.

Iar asta e valabil şi pentru Facebook Places.

Meniu