M-am trezit foarte târziu. Momentan n-am chef de nimic. Dar mi-am amintit de prietenii de la EvO  şi  Ziua de după. Şi am început să zâmbesc ascultând-o pe repeat. Urmează sesiunea şi alte chestii naşpa. Până atunci mă bucur de timpul ‘liber’, de căldura din casă şi de linişte.

Audiţie plăcută 🙂

Am fost aseară la LaserTag cu o mai mulţi bloggeri. Toată chestia a fost organizată de Etherfast. S-a strâns acolo o gaşcă de DaAfacerişti şi am început să ne distrăm. Bobby s-a băgat în echipă cu Lucian şi cei roşii au câştigat de fiecare dată. Iar eu mi-am luat-o rău de tot. Undeva între locurile 15 şi 18.

Pe urmă, am mai furat-o şi la AirHockey (de la Corina, better now? 😛 ) , aşa de control. Şi pentru că se terminaseră jocurile la care puteam să iau bătaie, s-a spart gaşca. Dar o să mai mergem pentru că e amuzant să alergi pe întuneric… ar fi şi mai amuzant dacă n-aş pierde mereu.

A fost foarte mişto dar data viitoare vreau să fiu în echipă cu Luci! :))

Am primit-o de la Simona şi n-am avut când s-o onorez.

Ce e de făcut în 2009?

1. Hmm… trecem peste punctul 1 deşi am în cap ceva precis 😛 oricum, e de bine :-j

2. Job în advertising.

3. Păstrat toţi prietenii

Ce nu e de făcut în 2009?

1. Intrat cu restanţe în anul 3

2. Pierdut timpul aiurea

3. Enervat oameni dragi

Şi o dau mai departe la: Simona, Laura şi Ramona.

Am ajuns. După aproape o săptămână de vacanţă m-am întors acasă. Şi sunt atât de obosit încât nu sunt în stare să istorisesc într-un mod coerent. Dar mă revanşez mâine cu poveşti multe, poze şi filmuleţe. Pentru că a fost cel mai mişto revelion din ultimii ani. Şi nu ma aşteptam… Dar aşa se întâmplă de fiecare dată.

Mulţumirile şi alea alea tot mâine. Până atunci vă urez: Un an nou! Şi vă lămuresc eu pe urmă care e treaba cu urarea asta speciala :))

Asta se vrea a fi o recapitulare în vorbe a lui 2008.

Din mai multe motive, 2008 a fost similar cu o vizită la McDonald’s. Nu pot să găsesc o comparaţie mai bună.

În primul rând, la McDonald’s te duci pentru că ţi-e foame. Au cam trecut vremurile în care mergeai acolo ca la ‘ceva bun’. Tot aşa, anu ăsta m-a adus în unele locuri de nevoie. Pentru că nu puteam să văd filmul cu atenţie dacă nu aveam ceva în stomac.

În al doilea rând, stai un pic şi te gândeşti ce ţi-ai dori să mănânci. Comanzi, iar când trebuie să plăteşti, tresari ca şi când n-ai fi comandat tu. Mănânci rapid toate porcăriile pământului (şi eşti 100% conştient că sunt porcării dar le mănânci) şi mergi mai departe. Ce-i drept, uneori te simţi naşpa după un Big Tasty dar nu mai ai ce să faci.

În al 3-lea rând eşti la cumpănă. E genul ăla de activitate pe care nu vrei s-o faci, ştii că nu-ţi face bine dar o faci pentru că îţi e la îndemână. Nu te mulţumeşte că ai băgat chimicale în tine dar măcar nu îţi mai este foame.

Sigur… pe termen scurt poate ţi-a făcut rău, dar pe termen mediu ai scăpat de foame şi asta contează cel mai mult.

A fost un an în care am avut ocazia să comand multe chestii dar la sfârşit a trebuit să le şi plătesc. Din fericire am primit din partea casei nişte dulciuri sub formă de oameni.

Şi chiar dacă n-am avut parte doar de Chicken McNuggets, au mers şi McFishurile, şi DubluCheesurile… că nu e viaţa doar din lapte şi miere făcută. Poate uneori porţiile de cartofi au fost medii când voiam mari şi mari când ar fi ajuns şi mici dar s-a realizat un echilibru.

Deşi per total foarte prost (bun era de la Cafepedia în sus ;)) ) anul ăsta a ţinut de foame. Iar la anu ar trebui să văd de un desert ceva.