Pentru că poimâine am examen, tot încerc să mă apuc serios de învăţat. După cum vedeţi, am schimbat tema la blog, am facut update, am reorganizat puţin categoriile. Dacă mai durează puţin sesiunea asta o să-mi pun probabil şi taguri, refac home-ul de pe hoinaru.ro … şi mai văd eu :))
Mai jos e chintesenţa mentalităţii studentului în sesiune de la Costel.
Cât mai e până la examen? 2 zile? hăhă!
La Ştefan Stroe găsiţi o serie de clipuri referitoare la noua campanie a celor de la T-Mobile UK. Am găsit şi eu un clip care mi se pare că vine foarte bine în completarea celor 3 pe care le-a postat Ştefan. Noua strategie elaborată de Saatchi&Saatchi este axată pe nevoia de sharing, iar mesajul este: ‘Life is for sharing’ . Până aici nimic spectaculos însă trebuie să vedeţi cum au dramatizat ei mesajul ăsta. Teoretic, sunt nişte oameni care dansează într-o gară. Practic, e o lecţie de entertainment.
Pe scurt, despre campanie:
Dar cel mai important este cum a primit publicul toată nebunia asta:
La 0:30 este un tip care defineşte perfect ceea ce ar trebui să facă advertisingul: I’ve never seen anything like that
După cum se observă, am schimbat tema blogului. Încă nu e desăvârşită, dar 99% aşa rămâne. Pentru cei cărora nu le place, există feeduri complete de la Mastercard 😀
Odată cu modificarea asta am pus şi WordPress 2.7 deşi tocmai ce se plângea Miruna că e naşpa. La prima vedere se mişcă prost dar până la urmă o să cădem la pace.
Mulţumesc pinkISH pentru răbdare şi suport, vom negocia o răsplată fair la o dată ce va fi stabilită ulterior 😛
Momentan nu m-am hotărât dacă să folosesc taguri sau nu… mă mai gândesc, ţinând cont că ar trebui să pun taguri pentru vreo 1000 de posturi din urmă.
So… vă place/nu vă place? Sugestii?
Vai, vai, vai, ne fură Pepsi! Pe noi, pe români! Ia uitaţi cât de mult seamănă cele două spoturi de mai jos. Norocul celor de la GMP e că au scos reclama mai repede că altfel îi acuza lumea de plagiat 🙂
Acu sincer… nu seamănă?
Timisoreana
Pepsi
… azi avem parte de scuze de la naţionala de handbal.
După ce au plecat cu surle şi trâmbiţe la mondialul din Croaţia şi au promis că fac şi dreg, entuziaştii jucători români au furat-o de la Franţa lejer. La 10 goluri ca să nu fie discuţii.
Au urmat declaraţii peste declaraţii: îi spargem pe unguri. Booon.
S-a agitat lumea, că hai că-i batem, pe twitter mesaje războinice etc etc. Şi în ultimele 10 minute au pierdut în cel mai românesc stil posibil, cu bare şi tot tacâmul de la 5 goluri în faţă. Şi Buricea, unul dintre bravii combatanţi declară:
„Ne cerem scuze suporterilor pentru că i-am dezamăgit, am fost clar peste Ungaria”.
Păi.. dacă aţi fost clar peste, de ce i-aţi dezamăgit mă băieţi? Îmi pare rău că aţi luat-o da’ nu era mai bine dacă nu comentaţi atât? … :-??
Şi pe gesepe au început declaraţiile de parcă s-a terminat un meci de Liga I:
Ba că nu avem atacant de careu:
Radu Voina: „N-ai inter care să arunce de la 9 metri, lucrurile sînt simple pentru advers”
Zapata a apărat foarte bine, dar echipa nu stă doar în portar:
Gaţu: ‘Ce mai rău îmi pare pentru Rudi Stănescu, a făcut încă o partidă foarte bună. Dar singur nu poate cîştiga un meci.’
De la CAP citire:
Super Hitul face parte din hyper producţia ‘Trei agenţii, un singur Crăciun’. Detalii aici
Ah, şi în caz că vă întrebaţi, da, eu am făcut rost de dvd pentru că am pile 😀 :))
Am citit pe la Etherfast un recensământ al telefoanelor mobile care i-au trecut prin mână. Şi pentru că mi-a plăcut, am început să mă gândesc la ce telefoane am avut şi eu.
Prin clasa a 7-a ştiu că am primit pe mână un telefon şi o cartelă cu numărul pe care îl am şi în ziua de azi. Să tot fie vreo 6-7 ani de atunci 😛 .
Tata avea un Ericsson A1018 iar când şi-a schimbat mătuşi-mea telefonul, am primit GH 688-ul ei. Nu erau mulţi copii cu telefon pe vremea aia. Rectific: nu erau mulţi oameni cu telefon mobil pe vremea aia. A urmat un Alcatel One Touch Easy (alcatelu lu mama), pe care l-am folosit foarte puţin timp. Folosit e mult spus. Pe vremea aia, un mesaj-două pe săptămână era deja semn de avuţie, jocurile contau foarte mult în alegerea telefonului iar beepurile ‘de control’ erau la ordinea zilei.
Erau câţiva norocoşi care aveau 3310. La vremea aia (printr-a opta), 3310 era zeul telefoanelor mobile. Aveai snake, ceea ce te făcea automat un fel de şef al maselor. În plus, dacă mai puneai şi un logo personalizat şi un ringtone, erai cel mai cool. Iar când au apărut şi 1000 de modele de carcasă, am căzut psihic de tot :))
Odată cu intrarea la liceu (şi mutarea strategică la o distanţă mare de casă 😀 ) au considerat ai mei (după îndelungi rugăminţi) că e necesar să-mi facă un abonament cu tot cu schimbare de telefon. Şi am primit un Siemens A50.
După un an şi ceva s-a cerut o nouă schimbare de telefon. Mulţi aveau deja telefon color şi cu cameră şi fiind liceu de fitze… era nevoie de telefon color şi cu cameră. Aşa că mi-au luat ai mei un Sony Ericsson T610. Şi de atunci n-am mai schimbat marca.
Ultimele două sunt încă sunt în uz, un V630i cumpărat din primii bani munciţi plus nişte bani de la ziua mea, prin clasa a 12-a. Cameră de 2 megapixeli, mp3, de toate. Foarte drăguţ telefonul şi încă mă pot baza pe el. Iar despre SE P1i am scris şi aici.
Invit şi alţi colegi şi prieteni să preia leapşa după pofta fiecăruia.
Cu o mică întârziere cauzată de boli şi alte suferinţi, vă prezentăm rubrica dumneavoastră favorită, inegalabila, Friday’s Series News:
Pentru că sunt la modă spin-offurile, Gossip Girl va avea parte de unul, mai exact un prequel intitulat Valley Girl. Acţiunea se desfăşoară în L.A.-ul anilor ’80 şi urmăreşte tinereţea lu tanti Lily van der Woodsen.
Noua ediţie din American Idol a plecat pe un minus mare la rating şi cu toate astea se menţine în top. Când s-or plictisi americanii?
Reţeaua Fox lansează în aprilie un nou serial animat pentru că pe familia Simpson şi Family Guy se cam pune praful. Serialul se va numi Sit Down, Shut Up!
Dacă tot am zis de Family Guy, în toamnă se pare că va debuta şi un spin-off al serialului. The Cleveland Show e programat pentru 1 septembrie 2009.
Am primit reclamaţii că n-am scris despre închiderea agenţiei Team Advertising. Săptămâna trecută au vuit blogurile şi mai ales ziarele despre ‘efectele crizei’ în publicitate. Vai, vai s-a închis agenţia lu Sârbu. Să începem cu un exerciţiu de memorie:
Cine îşi aminteşte vreo lucrare de-a agenţiei din ultimii doi ani? Una… Clienţi aveau, cică, dar mie nu-mi vine în cap nimic din ce-au făcut de curând. Habar n-am cine lucra acolo, ce lucrau băieţii ăia şi mai mult decât afilierea la Y&R nu ştiu nimic despre ei. Sigur, Danone recicla nişte spoturi din occident şi au făcut porcuşorul ‘Comentezi?’. Dar asta e de pe vremea în care era Şerban Alexandrescu acolo (dacă nu mă înşel). Iar vestea că au pierdut afilierea e din septembrie 2008. Numai că din lipsă de subiecte se reciclează ştiri mai vechi.
Cu noul sponsor al naţionalei, altă nebunie. Am citit azi o grămadă de articole despre ‘super marca românească’ bla bla, de parcă nu se ştie de 3 luni că Bergenbier a pierdut contractul şi Ursus o să fie noul sponsor. Chiar şi Tolontan anunţa asta prin octombrie…
Dar lasă că românii n-au memorie prea bună şi putem să reciclăm ştiri la nesfârşit. Aştept cu interes un Breaking News când Obama va deveni preşedintele SUA.
Se întoarce lumea cu fundu în sus. Pepsi a reziliat cu Beckham. UCL se mută la TVR 1 şi în plus, Mastercard nu-şi prelungeşte contractul cu UEFA. După 15 ani de sponsorizare a Uefa Champions League, Mastercard e înlocuită de Unicredit. Ce urmează, să schimbe mingiile cu unele ovale :-S ?
Cea mai tare competiţie intercluburi se duce de râpă cu criza asta şi în 4-5 ani n-o să mai fie mare lucru de capul ei. Dacă se duc banii, fotbalul o să aibă numai de pierdut…
Am dat-o într-o entero-viroză. Sau cel puţin aşa zice tata. Cert e că am cam dormit azi. Şi cu toate că n-am mâncat în 24 de ore decât 2 felii de pâine prăjită, departe de computer n-am putut să stau. Acu mă întorc la somn cu inima împăcată. Doar am postat pe blog, am citit mailuri and shit. 🙂
