corporatii

IN Gânduri de zi cu zi

Mi se pare că odată cu pandemia a luat-o lumea razna, inclusiv la nivelul companiilor mari. Până în 2020 se mai luau decizii proaste, însă nu cred că au fost atâtea failuri importante şi schimbări de strategie într-un timp atât de scurt.

Un exemplu care îmi vine în minte cumva pre-pandemie este Quibi (chiar dacă s-a lansat efectiv în martie 2020, Quibi a fost gândit prost mult înainte de asta). 2 miliarde de euro investiţi de un fost preşedinte al Walt Disney şi un fost CEO la HP pentru un proiect care a murit la mai puţin de 1 an de la lansare. Am scris despre asta la vremea respectivă.

Alt fail mare pre-pandemie mi se pare că este vânzarea Yahoo şi tot ce s-a întâmplat după numirea Marissei Mayer la conducere. De atunci Yahoo s-a dus numai în jos. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Citind comentariile din articolul ăsta mi-am adus aminte de nişte prieteni care fac un mişto grav de coporatişti în timp ce stau la patron şi caută disperaţi un job mai bun.

Adevărul e că aceste corporaţii au adus numai lucruri bune pentru angajatul român. 5000 de lei pe cartea de muncă? Numai în corporaţii. Beneficii, program de lucru fix, fără prea multe abateri? Numai în corporaţii.

Pentru că domnul Hans din Suedia vine şi zice: „ok, hai să-l plătim full pe Gigel, că oricum e mai ieftin cu toate taxele şi noi suntem HP (sau Oracle, sau IBM, sau…) şi nu ne permitem să facem mizerii pe partea asta”. Iar omul vede că acolo e mai bine şi vânează astfel de joburi. Gândiţi-vă câţi oameni din marcomm vor să plece „la client”. Credeţi că vor să meargă la fabrica de sticlă din Bărbăteşti şi să facă marketing acolo? Nu, tot la branduri străine, corporaţii.

De-asta spun că sunt bune, că îi obligă şi pe antreprenori să meargă spre zona legală. Cred că ăsta e şi mesajul pe care îl transmite Ştefan Iordache aici: noi ne plătim angajaţii full pe cartea de muncă, alte firme nu. Un fel de „batem şaua ca să priceapă FISCul”.

Meniu