Anul acesta am ajuns, în premieră, la TIFF, la invitaţia celor de la Mercedes-Benz. Auzisem toate poveştile despre atmosfera specială din Cluj-Napoca în zilele de festival, însă eram convins că nu poate fi nimic mai mişto decât explozia de bucurie de pe străzile Sibiului pe perioada FITS. „Sunt doar nişte filme, până la urmă„, aşa îmi ziceam mereu, cu fiecare an care trecea fără ca eu să ajung la Cluj la început de iunie.
Sunt, într-adevăr, doar nişte filme, o selecţie extrem de interesantă, şi o sărbătoare pentru filmul românesc. N-am avut mult timp la dispoziţie, aşa că am ales să văd film românesc şi nu mi-a părut rău. Însă TIFF-ul este mult mai mult de-atât. Am mai văzut o concentraţie atât de mare de oameni cu badgeuri la gât doar la Alexandria, la Ideo Ideis, însă acolo vorbim de un perimetru extrem de mic în care se învârte toată viaţa festivalieră. La Cluj parcă jumătate din oraş intrase în febra asta a TIFFului. Citeşte tot articolul
