festival

IN Casual stuff

Parțial rupt de realitate, intrat în realitatea (aproape paralelă) a festivalului, încerc de vreo 2 zile să parcurg niște articole despre Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (măcar cele scrise de colegii participanți după Faustul lui Purcărete). N-am reușit nici până acum, deși în mod normal îmi fac timp să citesc destule bloguri.

Și nici măcar nu particip la toate evenimentele din festival – oricum n-aș putea. Dar programul e atât de bogat, sunt atâtea lucruri de văzut și atâtea de scris încât nu mai e timp și de citit. Abia reușim să procesăm bombardamentul de informație (știți, e greu să fii blogger).

Aș vrea, de s-ar putea, să merg la festivaluri cu un frate geamăn care să stea în portbagaj și să-mi ia locul din când în când ca să pot să citesc.

IN Educatie&Literatura

A mai trecut o zi de festival și au plecat stropii de ploaie. Odată cu ei s-au dus și turiștii veniți în weekend special pentru FITS. Dar forfota specifică unui festival a rămas. Asta și pentru că în Sibiu sunt o mulțime de turiști străini. Japonezi, francezi, belgieni, nordici (cu părul lor blond și ochii albaștri). Toți se plimbă prin oraș cu badgeuri la gât și fac o mulțime de poze, iar seara umplu sălile de spectacole alături de sibieni. Citeşte tot articolul

IN Educatie&Literatura

Ieri, când lumea se întorcea acasă după o noapte de club, am pus geanta în portbagaj şi am plecat spre Sibiu. N-am reuşit să ajung la primele două zile ale Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, dar m-am grăbit să prind Faust-ul lui Silviu Purcărete – ultimul spectacol important al weekendului.

Ştiam că n-o să-mi placă Faust. Am plecat de acasă cu acest gând, şi am ales să văd spectacolul ca să mă conving. Nu mi-a plăcut „Femeia care şi-a pierdut jartierele”, nu m-a dat pe spate nici „Undeva la Palilula”. Poate că nu îl înţeleg pe Purcărete, poate că am pornit de fiecare dată cu aşteptări greşite. Citeşte tot articolul

IN Teatru

Nu pot să spun că sunt un cunoscător într-ale teatrului, cel mult aş putea zice că sunt un power user. În copilărie am fost la ceva mai multe piese decât alea 2-3 de la Ţăndărică, la care mergeam cu clasa. Mergeam la Bulandra pe vremea în care eram prea mic să înţeleg mare lucru din piese, dar cred că (şi) în felul ăsta mi-am dezvoltat imaginaţia. Ţin minte perfect câteva scene din Cafeneaua – se juca la sala Izvor şi am avut locuri undeva în lateral stânga. Mălăele, Emilia Popescu, Dana Dogaru.  Sau Black&White, tot la Bulandra cu Mişu Constantin, Bănică Jr., Emilia Popescu şi Daniela Nane (în regia lui Pittiş!). Asta era prin ’97 – ’98. Citeşte tot articolul

IN Muzici

Între 23 şi 29 septembrie are loc la Bucureşti Festivalul internaţional al Ansamblurilor Radio. Organizat de Radio România, festivalul probabil că va trece neobservat prin mediul online. Am eu sentimentul ăsta. Pe site-ul oficial e, deocamdată, doar varianta electronică a unui supliment realizat de Şapte Seri.

M-am uitat pe program şi am găsit câteva spectacole interesante. Pe 24 septembrie aş vrea să văd Orchestra Rai Torino cu Alexandru Tomescu solist la Sala Palatului. În program va fi Ceaikovski – concertul pentru vioară şi orchestră, celebrul Le Concert, şi simfonia nr. 3 în La minor op. 44 de Rachmaninov.

Biletele sunt aproximativ ieftine. 25-35 de lei pentru un spectacol la Sala Radio şi 40-80 de lei la Sala Palatului. Abonamentele sunt între 100 şi 400 de lei. Biletele se pun în vânzare pe 15 mai pe Eventim, abonamentele s-au pus în vânzare de vreo lună şi ceva.

Într-un an fără Enescu, s-au înghesuit câteva festivaluri mai mici (un alt exemplu ar fi Festivalul „Sergiu Celibidache 100”). Semn bun pentru iubitorii de muzică clasică. Cumva, genul ăsta supravieţuieşte, chiar dacă nu sunt bani.

IN Muzici

Ediţia de anul trecut a festivalului Ziua de Mâine s-a încheiat de mult timp, iar până la următoarea ediţie mai sunt luni bune. Probabil că mulţi au şi uitat că la Alba Iulia are loc un festival de folk. Pentru bloggerii acreditaţi la ediţia de anul trecut a festivalului, amintirile încă sunt vii. Ne-am simţit bine, am făcut treabă bună şi am petrecut până în zori.

Dar în timp ce noi ne vedem de treburi, oamenii care s-au ocupat de organizarea festivalului continuă munca, legată atât de ediţia precedentă a festivalului, cât şi de cea viitoare. La Ziua de Mâine s-a filmat foarte mult. Au fost 3 zile în care s-a filmat atât partea de concurs, cât şi cea de recital. Iar la sfârşitul anului trecut au început să apară primele înregistrări, rezultate în urma multor ore de montaj.Toate momentele au fost tăiate, sincronizate şi montate în clipuri individuale. Au fost mai apoi urcate pe Youtube şi postate pe pagina de Facebook a festivalului.

Mi se pare o dovadă de profesionalism să continui munca chiar şi mult după ce festivalul s-a încheiat, fără să fi început promovarea următoarei ediţii. Doar pentru că respectivele concerte merită vizionate de publicul larg. Şi pentru că există aceste materiale ce pot fi publicate. Sigur, a fost o muncă în plus, şi teoretic cui i-ar mai păsa? Ediţia 2011 s-a încheiat, a ieşit bine, de ce să mai muncim pentru asta? Iar anul care vine vom promova ce urmează să se întâmple, nu ce s-a întâmplat. Deci de ce atâta muncă? Pentru că asta înseamnă să faci treaba până la capăt.

IN Casual stuff

Sau cel puţin aşa ne-am simţit noi.

Ziua de mâine n-a fost primul festival cu bloggeri acreditaţi (şi sperăm că nici ultimul). Poate să fi fost primul din Alba, însă nici de asta nu sunt sigur. Oricum, a fost primul festival la care organizatorii au tratat bloggerii oficiali ca pe artiştii prezenţi în recital. Şi au fost nişte nume foarte mari la Alba Iulia: Baniciu, Vintilă, Alifantis, Ioan Gyuri Pascu. „Vrăbiuţele” (adică doamnele de la Consiliul Judeţean Alba) s-au dat peste cap să ne pună la dispoziţie toate condiţiile.

Am avut acces peste tot, am stat în acelaşi hotel ca artiştii, am luat micul dejun cot la cot, am putut schimba impresii în backstage. Ba mai mult, am avut rezervat primul rând la toate spectacolele. Ca să putem vedea cât mai bine ce se întâmplă pe scenă. În plus, netul a fost chiar decent şi a cam mers peste tot, ba chiar aveam şi prelungitoare în camerele de hotel. Ceea ce-i lucru rar de tot.

Ei bine, jurnaliştii (care au fost mai puţini) n-au avut parte de tot tratamentul ăsta special. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Au fost 5 zile foarte mişto în care s-a muncit pe rupte şi s-a chefuit noaptea cu preţul orelor noastre de somn. Însă m-am întors cu multe lucruri de la Alba:

– trupa Plus Noi – nişte băieţi de care nu auzisem până vinerea trecută. Vă recomand In da ghetto şi De amor.
Mihai Neniţă, un violonist de excepţie, un om care ne-a lăsat cu gura căscată
Cosmin Vaman – preferatul bloggerilor la Ziua de mâine. Românii au talent şi Nu sunt destul de trist să fiu folkist
– o enciclopedie de folk cunoscută sub numele de Feri Teglas
– câteva seri petrecute #înculise alături de Nicu Alifantis, Mircea Baniciu, Ioan Gyuri Pascu, Vladi Cnejevici etc.
– o familie (the Duleas) molipsitor de romantică şi de simpatică
– melodia asta în cap şi pe repeat
– un CD cu „Folk din pana mea”, un ghid al judeţului Alba la care băiatul ăsta a lucrat vreo 3 ani şi un tricou cu Ziua de mâine
– gândul că lucrurile mari se fac cu sufletul, chiar şi atunci când posibilităţile sunt mici
– încărcătorul de telefon al lui Auraş
– o experienţă atât personală, cât şi profesională – eliberată treptat (fără cuvinte, fără detalii)
dor

Mi-aş mai fi dorit nişte magneţi sau alte obiecte promoţionale cu Cetatea, însă mai e de lucrat la capitolul ăsta în Alba Iulia. Momentan oamenii se concentrează să termine cetatea.

OrganizatorConsiliul Județean Alba

ParteneriMuzeul Național al Unirii Alba IuliaTeatrul de Păpuși PRICHINDEL Alba IuliaCasa de Cultură a Sindicatelor Alba IuliaCasa de Cultură a Studenților Alba IuliaAlba MallArt Cafe Downtown.

IN Muzici


Foto: Ovi Sîrb

Ceea ce se întâmpla la Alba Iulia zilele acestea este extraordinar. Şi nu pentru că pe scena festivalului Ziua de mâine urcă nişte muzicieni foarte buni. Asta se întâmplă în multe locuri din ţară (ce-i drept, nu ca aici). Însă ce e cu adevărat senzaţional e modul în care se implică întregul oraş în viaţa festivalului. Cum modifică 3 zile de muzică un întreg univers local.

De la ospătarii hotelurilor din oraş, până la angajaţii buticurilor şi ai cafenelelor din centru, toţi sunt cuprinşi de agitaţia provocată de festival. Iar când eşti într-un oraş mic, lucrurile se simt altfel. Citeşte tot articolul

IN Advertising/PR

Chiar dacă n-aveau nevoie de promovare suplimentară (v-am zis, biletele s-au dat ca pâinea caldă), organizatorii festivalului Ziua de Mâine au pregătit tot soiul de pseudo-evenimente prin intermediul cărora să se promoveze.

Autobuzul de mai sus e dotat cu două plasme pe care rulează o serie de scurt metraje de la TIFF, totul în preţul călătoriei. După cum vedeţi, e comunicat festivalul, într-un mod original.

Aseară am dat o fugă până la Mallul din Alba alături de Ovi Sîrb. Nu se întâmpla nimic special, Şoni (da, as in „Papa la Şoni” ) dădea nişte mâncare bună trecătorilor. Însă se folosea de prilejul ăsta pentru a le aminti oamenilor că începe Festivalul de folk de la ei din oraş.

La asta mai adăugăm şi faptul că există bloggeri acreditaţi la festival, şi comunicarea impecabilă până în acest moment. Importante sunt chestiile astea mici. Aş zice că stăm bine cu PRul, chiar şi în Alba Iulia.

OrganizatorConsiliul Județean Alba

ParteneriMuzeul Național al Unirii Alba IuliaTeatrul de Păpuși PRICHINDEL Alba IuliaCasa de Cultură a Sindicatelor Alba IuliaCasa de Cultură a Studenților Alba IuliaAlba MallArt Cafe Downtown.

Meniu