filme

IN Filme

jonsnow_9possdw

Săptămâna trecută am preferat să văd primul episod din Game of Thrones la ora oficială la care a fost difuzat de HBO, adică luni la 20:00. Am câţiva prieteni care şi-au făcut un ritual din asta, după o zi obositoare de luni se relaxează cu un episod dintr-un serial la modă. Ştiţi, cum făceau părinţii noştri acum 20 de ani. Citisem şi un articol care milita pentru asta, aşa că mi s-a părut o idee bună să mă bucur de experienţa serialului în format HD cu tot cu titrare.

Lăsând la o parte că aşteptarea aia m-a terminat nervos şi m-a obligat să fac slalom printre spoilere, momentul în sine mai degrabă m-a stresat. Am pregătit chipsurile, sticla cu apă, m-am aşezat pe fotoliu, am verificat dacă e încuiată uşa, am dat telefoanele pe silent, am făcut tot ce face un om ca să fie pregătit pentru o pauză de o oră (da, aici încerc să vă sugerez subtil că m-am dus la baie înainte). Şi odată ce a început serialul m-am tot gândit că sigur o să sune telefonul, că parcă e cineva la uşă, m-am întrebat de vreo 30 de ori dacă am scos cheia din uşă sau o să mă deranjeze colega de apartament când vine acasă. Citeşte tot articolul

IN Filme

Fever Pitch (1997) – M-au bătut la cap ai mei cu filmul ăsta, că trebuie să-l văd, că e cu un mare fan al unei echipe de fotbal englezeşti, că o să mă distreze, că tipul ăla e super pasionat, cam ca mine aşa. Ba chiar tata zicea că personajul principal e fan Liverpool. He’s not. E fan Arsenal şi tot meciul surprinde sezonul din 1988-1989, când Liverpool a pierdut titlul în ultima etapă după ce a luat bătaie cu Arsenal pe Anfield, 2-0. Plus că e şi anul cu Hillsborough. Overall e un film drăguţ, peste varianta americănească din 2005, cu Jimmy Fallon.

The Big Short – Abia acum am văzut The Big Short şi îmi pare rău că am amânat aşa mult vizionarea. Foarte mişto, mi se pare mult peste Spotlight, ar fi meritat fără îndoială Oscarul. Christian Bale şi Steve Carell sunt excelenţi şi Ryan Gosling se descurcă onorabil. Punct în plus pentru realizare şi pentru faptul că am înţeles, în sfârşit, care a fost treaba cu criza financiară.

IN Filme

Apare pe 29 aprilie pe Netflix. Teoretic*, asta înseamnă încă o lună de Netflix, deşi eram pregătit să renunţ. Ciudat, după o lună în care nu prea am mai văzut nimic acolo, au început să apară chestii interesante care să mă facă să intru din nou.

Şi ceva îmi spune că modelul ăsta fabulos cu filme lansate direct pe Netflix urmează să devină o obişnuinţă. Cred că în 2-3 ani ne vom uita pe Netflix, HBO GO şi alte astfel de platforme la fel cum ne uitam acum 10 ani la TV.

Ca să nu fiţi şocaţi în caz că nu va fi available în România:

In April 2015, it was announced that Netflix had pre-bought the U.S. domestic distribution rights to the film for roughly $12 million.

Final de X-files

question_answer0
IN Casual stuff

Cred că a fost o pornire masochistă să urmăresc până la final sezonul 10 din X-Files. Episoadele sunt scrise cu picioarele, David Duchovny joacă la mişto, iar singurul lucru bun din tot serialul e Gilian Anderson care încă arată bine la 47 de ani.

Ratingurile au fost destul de proaste, mult sub sezoanele 8 şi 9. În contextul ăsta nu prea cred că va mai plăti FOX pentru încă un sezon întreg, dar chiar dacă se încumetă, eu o să spun „pas”.

XF_1003_10_tagged_V2_1280x720_610728003697

IN Filme

Din păcate, The Martian este genul ăla de film pe care l-au lungit extrem de mult doar ca să-şi cumperi mai mult nachos la cinema. După prima oră începusem să mă plictisesc, chiar dacă filmul, în esenţă, e destul de bun.

Fără să vă dau spoilere (exceptând ce vedeţi din trailer), povestea e cam aşa: Matt Damon e pe Marte împreună cu o echipă de astronauţi de la NASA. Vine o furtună, colegii fug, el rămâne prins acolo. Supravieţuieşte şi rămâne cu raţii destul de bune de mâncare, care îi sunt totuşi insuficiente. Ce faci în cazul ăsta? Te transformi într-o combinaţie de Robinson Crusoe cu Chuck Noland (tipul din Cast Away).

Ce poate fi deranjant este numărul mare de întorsături de situaţie, care pe mine m-au plictisit la un moment dat. E pierdut, ba nu, e salvat. Ba nu, e pierdut, ba nu, e salvat. And so on. Oamenii care l-au comparat cu Interstellar cred că n-au văzut Interstellar. Altfel nu-mi explic cum le poţi compara. E ca şi cum ai compara Godfather şi Analyze This doar pentru că sunt cu mafioţi amândouă.

IN Filme

Deşi mă bucură, lansarea Cinepub nu ştiu dacă ar trebui tratată ca o super ştire. Las la o parte carenţele pe care le are platforma, dar şi conţinutul e extrem de subţire. Cred că am văzut vreo 10 astfel de încercări de-a lungul anilor, cu platforme care aveam drepturi pe 5-10-15 filme şi (unele) care dădeau acces contra-cost. Pe SeeNow e o colecţie de filme româneşti vechi, clasice, cam 100. Dar lipsesc, de exemplu, filmele cu comisarul Moldovan/Miclovan. Pe Cinepub sunt o serie de scurtmetraje, dar nici măcar unul dintre cele care au rupt recent prin festivaluri (iar unele din ele sunt free, pe net).

Nu mai e nicio ştire că cineva a lansat un site care face ceva, toată lumea face asta, niciunul nu acoperă excelent domeniul. Şi e valabil şi cu imobiliarele, şi cu siteurile de meşteri&alţi prestatori de servicii, şi cu multe altele. Durata medie de viaţă e de 6 luni – 1 an. Citeşte tot articolul

IN Filme

NOAPTEA_ALBA_A_FILMULUI_ROMANESC_MACHETA_148X102_BUCURESTI_1

Aveţi planuri pentru noaptea asta? Dacă nu, puteţi lua în calcul o poţie mare de filme româneşti. Vineri, 18 septembrie, are loc Noaptea Albă a Filmului Românesc – ediţia a 6-a. Vor avea loc proiecţii la Bucureşti şi Cluj-Napoca.

În Bucureşti spectatorii sunt așteptați la proiecțiile de film programate la Cinema Studio, CinemaPRO, Cinema Elvire Popesco, Sala ArCub, Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Dianei |4, J’ai Bistrot, Deschis Gastrobar.

Cinefilii din Cluj-Napoca vor putea viziona filme româneşti în Noaptea Albă la Cinema Victoria şi Casa TIFF.

Programul complet este aici. Proiecţiile încep de la 18:00 la Elvira Popesco (Institutul Francez). Vă recomand să vedeţi scurtmetrajele pe care le-am mai lăudat aici. Sunt la concurenţă la J’ai Bistro şi Deschis Gastrobar. Mie mi-ar plăcea să revăd: Dispozitiv 0068Vera, Artă, Profesioniştii, Nu există-n lumea asta, Dopul scuză mijloacele. Casting Call e deja pe net. Grea de tot alegerea între cele două bistrouri. Programul pentru clujeni e aici.

Plus De ce eu?, Comoara, Un etaj mai jos, Autoportretul unei fete cuminţi (avanpremieră) and so on. Multe filme bune.

Detalii extra pe pagina de Facebook.

IN Filme

Unfinished business – Una din comedioarele extrem de uşoare făcute de Vince Vaughn, cele care te fac să te miri că omul ştie să joace în True Detective. Vaughn e un antreprenor semi-ratat care încearcă să câştige un contract ca să nu intre în faliment. Ajunge în tot felul de situaţii absolut tembele, la care zâmbeşti dacă eşti în dispoziţia potrivită. Merge văzut dacă n-aveţi altceva mai bun de făcut.

The Second Best Exotic Marigold Hotel – De obicei niciun sequel nu se ridică la nivelul filmului iniţial, dar Marigold Hotel e una din excepţii. Deşi nu se schimbă mare lucru din personaje şi acţiune, reuşeşte să vină cu o poveste total nouă. Amuzant, impresionant pe alocuri, un film de la care pleci cu un mare zâmbet pe faţă.

IN Filme

ted_exmachina

Ex Machina – un SF foarte interesant, cu un patron diliu, un angajat deştept care se prinde de câteva chestii şi un robot cu inteligenţă artificială. Un viitor oarecum înfricoşător, cu roboţi care manipulează, simulează sentimente şi reuşesc să-şi îndeplinească scopurile. Nu m-am dus la cinema cu aşteptări foarte mari, însă a fost o surpriză plăcută.

Ted 2 – Mark Wahlberg îşi mai face un capriciu cu partea a doua din Ted, după ce a reuşit să scoată pe marile ecrane Entourage. Am râs destul de mult la unele faze, nu sunt doar alea din trailer. Din păcate ţine puţin cam mult, sunt vreo 20 de minute de umplutură, o oră jumate ar fi fost suficient. Oricum, merită văzut în cinema, o să vă distraţi copios.

IN Filme

Entourage – l-am aşteptat câţiva ani şi chiar a meritat. E drept că aş fi preferat încă un sezon din serial, dar merge şi filmul ăsta de lungmetraj. Reţeta e aceeaşi, doar că totul e mai comprimat şi cu final de Hollywood. Fanii serialului vor pleca cu un mare zâmbet pe faţă de la film, iar cei care nu sunt familiarizaţi cu universul lui Ari Gold vor fi şi ei destul de plăcut surprinşi.

Un etaj mai jos – cel mai nou film al lui Radu Muntean spune o poveste despre lipsa de implicare din societatea românească. „Nu mă bag, n-am văzut, nu ştiu” transpus într-o poveste cu vecini prea puţin curajoşi. Din păcate, mi s-a părut că sunt cam multe convenţii de acceptat ca să vizionezi filmul. L-am întrebat pe regizor de ce se pleacă de la nişte premise nerealiste (un tip îşi înşela soţia cu o vecină de la un etaj mai jos şi nici nevasta nu ştia nimic, nici vecinii nu prea văzuseră amantlâcul) şi răspunsul a fost că aia e situaţia dată, important e ce se întâmplă, iar să cercetăm cum s-a ajuns la situaţia aia e alt film. Practic, un răspuns care nu lămureşte nimic, trebuie să mergem cu povestea asta. În rest, Iulian Postelnicu e foarte bun.

Meniu