Am descoperit în weekend că au pornit cursele cu vaporaşul pe două lacuri din zona de nord a Bucureştiului: Herăstrău şi Floreasca.
Proiectul e destul de vechi şi ceva mai amplu, presupune ca la un moment dat să se poată ajunge cu vaporaşul de pe lacul Herăstrău tocmai în parcul Tei, la roata aceea mare. Citeşte tot articolul
Zilele astea am tot făcut drumuri pe la spitalul Floreasca. De când n-am mai fost eu pe acolo s-au mai schimbat lucrurile, e ceva mai civilizat. Acum, cel puţin la terapie intensivă, vizitatorii nu mai au acces decât cu echipament de protecţie (acoperitorii ăia de încălţăminte şi halatul steril). Mi se pare o măsură excelentă şi e bine că se respectă.
Doar că nu prea ai de unde să-ţi procuri respectivul echipament. Pe fiecare etaj există câte un automat, asemănător cu cel de cartele telefonice, în care bagi 5 lei şi primeşti echipamentul. Foarte corect, n-o să suporte statul român toate cheltuielile astea. Doar că automatele respective n-au produse de câteva zile bune. Doar într-un singur loc din spital mai găseşti, la etajul 4.
Din câte se pare automatele alea sunt proprietatea firmei Ermetic SRL, care produce şi consumabilele. Presupun că ei au dotat spitalul, ei se ocupă de aprovizionare şi tot ei încasează banii. Şi-atunci, de ce nu pot să cumpăr produsul? De ce îţi place să pierzi bani în fiecare zi?
Să zicem că în automatele alea intră cam 200 de cutii de-astea mici. Înmulţit cu 5 lei înseamnă 1000 de lei x 7 etaje înseamnă 7000 de lei. Bani din care pierzi pentru că n-ai încărcat la timp aparatele. În unele cazuri mai găseşte personalul spitalului nişte echipament pentru vizitatori, în alte cazuri aceştia sunt lăsaţi să intre pentru că nu există produse. Ce sens are să pierzi bani şi să pui sănătatea unor oameni în pericol pentru că tu n-ai gândit un sistem logic de aprovizionare?
