E pandemie, e nasol, trebuie să stăm izolaţi. Foarte corect până aici, hai să aşteptăm vaccinul. Încercăm să reducem interacţiunile cât mai mult
Înţeleg de ce se joacă în continuare meciuri de fotbal din competiţiile interne şi din cupele europene. E vorba de foarte mulţi bani la mijloc. Citeşte tot articolul
Turcii îl vor deja plecat pe Lucescu de la naţionala lor, după ce a ratat calificarea la mondial. Asta în condiţiile în care nici măcar nu ăsta era obiectivul, ci Euro 2020. Practic, Lucescu a jucat 3 meciuri, a pierdut cu Ucraina şi Islanda, dar a bătut Croaţia. Cu Ucraina a fost un mega furt, în timp ce Islanda e într-un moment extrem de bun al naţionalei (fără să aibă nume prea mari în afară de Gylfi Sigurdsson).
Ok, dar cum au ajuns turcii în situaţia asta, în condiţiile în care generaţia lor de aur a fost mai bună decât a noastră (locul 3, în 2002)? În primul rând, trebuie luat în calcul că turcii nu s-au calificat decât de 2 ori la mondiale, prima oară în anii ’50, a doua oară în 2002, când au şi reuşit performanţe cu naţionala lui Hakan Şukur, Emre, Hasan Şaş sau Okan Buruk. Nici la Europene nu s-au descurcat mai bine turcii, doar de 4 ori s-au calificat în istoria participărilor. Prin comparaţie, România are 7 calificări la mondiale şi 5 la europene.
Atât generaţia noastră de aur, cât şi a turcilor s-a bazat pe acelaşi mix: câteva vârfuri care jucau la echipe de club mari (AC Milan, Brugge, PSV, Bayer, Balencia, Brescia, Genoa, respectiv Inter, AC Milan, Aston Villa, Bayer Leverkusen, Real Sociedad), plus echipe puternice în campionatul intern (Dinamo, Steaua, Rapid, respectiv Galatasaray, Fenerbahce, Beşiktaş). Citeşte tot articolul
