Trebuie să admit că am muşcat-o grav pe asta. Am văzut pe Facebook înainte de alegeri nişte laude legate de parcul Cişmigiu. Că s-au refăcut chestii pe acolo, că în sfârşit arată bine, că e bine şi la locurile de joacă, vai ce parc frumos avem.
Şi am crezut, că n-am mai trecut de mult prin Cişmigiu. Parţial şi pentru că mă deprima să văd unul dintre parcurile copilăriei mele (celălalt e Herăstrău) în starea în care a ajuns. Citeşte tot articolul
Recomandarea mea de weekend pentru perioada asta este să ieşiţi cât mai mult în natură, în afara Bucureştiului. Cu apă şi mâncare la pachet eventual, astfel încât să interacţionaţi cât mai puţin cu alţi oameni, dar ieşiţi cât încă sunt zile bune, cum a fost duminica trecută. Ne paşte un lockdown şi e de preferat să vă prindă cu bateriile cât de cât încărcate, pentru că veţi avea atunci timp pentru seriale pe toate platformele posibile şi lecturi de weekend. Citeşte tot articolul
Am copilărit (şi) în zona Colentina – Doamna Ghica. Veneam la bunici câte 3 săptămâni pe an, în vacanţa de vară şi încercam să-mi fac de treabă prin cartier. Probabil că micul Hoinaru s-a întâlnit cândva cu micul Mariciu, dar sigur nu l-a băgat în seamă, că nu se juca cu golani. În timp ce restul copiilor mergeau pe la ţară şi se alergau pe câmp, eu aveam la dispoziţie două parcuri, Tei şi Plumbuita.
Mergeam mai des cu bunicul în Plumbuita şi ţin minte că pe-atunci, la începutul anilor ’90, parcul arăta ca în filmele comuniste de propagandă. Toţi copacii erau tineri, aşa că aveai o imagine de ansamblu foarte clară de la intrarea de pe str. Doamna Ghica. La vremea aia nu mă gândeam că se vede totul atât de aerisit pentru că sunt copacii prea tineri, însă acum parcul a devenit o mică pădure. L-am vizitat de câteva ori de când m-am mutat în cartier, însă recent am dat o plimbare mai lungă şi am descoperit cât potenţial are parcul. Citeşte tot articolul
Şi când spun epavă, de fapt vreau să spun că e o ghenă, dar am zis să nu vă rănesc sentimentele.
Serios, Cişmigiul e parcul meu preferat, poate pentru că e plin de istorie, poate pentru că m-au impresionat aşa mult cărţile lui Grigore Băjenaru, poate pentru că mergeam foarte des acolo când eram mic. Cert e că mi-a rămas în suflet şi m-am plimbat pe-acolo ori de câte ori am avut ocazia.
Însă în ultimii ani parcul ăsta s-a degradat tot mai mult. N-a fost lăsat chiar în paragină, dar nici nu mai e mult până acolo. Unii stâlpi de iluminat sunt de cel puţin 25 de ani acolo. Mi-i amintesc eu de când eram copil, dar sigur au prins şi mulţi ani de comunism. Cu toate astea, nu estetica ar fi problema, dacă măcar ar funcţiona. Dar în 3 sferturi din parc e beznă. Citeşte tot articolul
Zona e aproape de terenul de golf, imediat după Pavilionul H (clădirea aia mare de vis-a-vis de Hard Rock Cafe). Am găsit cel puțin 6 bucăți prietenoase, dacă aveți răbdare poate că sunt și altele. Vin să vă ia alunele chiar și din mână. Mai ales pentru copii e o distracție maximă.
