Aţi observat ce dans tâmpit se petrece în Bucureşti în ultimii ani? A devenit un ritual de toamnă, în care autorităţile ameninţă sau sunt ameninţate cu limitarea unor servicii publice, apoi diverşi salvatori vin cu soluţii.
Constanta e legată de RADET, însă apar în fiecare an diferite alte probleme arzătoare. Iarna asta nu numai că e posibil să n-avem căldură, însă s-ar putea ca metroul să circule doar dimineaţa. Citeşte tot articolul
Îmi plac parcările subterane, le folosesc de câte ori am ocazia şi eram destul de entuziasmat în privinţa parcării de la Universitate. Am aşteptat-o mai ceva ca pe ziua de Crăciun. După câteva săptămâni de la deschidere, timp în care am folosit-o de câteva ori, am identificat nişte probleme:
1. Indicatorul Liber/Ocupat nu funcţionează corect. Vineri seară, nebunie cu târgul de Crăciun, am vrut să parchez acolo – pe indicatorul de lângă CinemaPro scria Ocupat. Am mers mai departe cu gândul că parchez la Inter, alţii s-au băgat. La următoarea intrare, cea de la SpringTime, am văzut vreo 2 băieţi care au intrat fără să ţină cont de indicator. M-am luat şi eu după ei, cu gândul că ies pe partea cealaltă în cel mai rău caz şi îmi văd de drum. Surpriză! Când am ajuns jos, pe panou erau notate 100 de locuri la -3, vreo 20 la -2 şi vreo 8 la -1. Adică parcarea era ocupată, dar avea 130 de locuri libere din 400. Mişto.
2. Taxarea e setată aiurea. Am intrat într-o seară, pe la 6. Teoretic tariful e 2,5 lei pe oră şi 1 leu/h după orele 20:00 şi în weekend (tot în weekend primele 2 ore sunt gratuite dacă nu mă înşel). Am stat până la 10, 4 ore adică. Teoretic trebuia să plătesc 2,5+2,5+1+1=7 lei. Doar că am plătit 10 lei, tarif întreg pentru cele 4 ore, adică mi-a luat tariful de zi doar pentru că am parcat acolo ziua. Dacă aş fi venit la 9 seara şi aş fi stat 48 de ore mă costa 48 de lei -adică 1 leu pe oră, pe tariful de noapte?
3. Automatul care acţionează bariera e după colţ. Adică în loc să-i găsească un loc perpendicular pe ieşire, automatul e undeva după un colţ. Problema e că maşinile trebuie să meargă acolo, să-şi lase cartela şi să ia o curbă perfectă dacă nu vor să-şi lovească jantele de o bordură de ciment care are un colţ ieşit prea mult în afară. Deja era ciobit la greu, semn că toată lumea se loveşte de el (o să revin cu poză cu prima ocazie):
Şi astea sunt doar câteva dintre probleme, există şi altele. Eu prefer în continuare parcarea de la Inter, chiar dacă uneori e mai departe. Sper să se rezolve culoarul de legătură cu staţia de metrou şi atunci va fi mai bine. Tudor Galoş e ceva mai optimist.
Pentru că durează câteva săptămâni (sau chiar luni) să recuperezi un vanityURL pierdut într-un proces de tranziţie de la profil la pagină.
Pentru că nu poţi să dai Claim Your Place pentru un business.
Pentru că e gratuit şi o să rămână gratuit, doar că trebuie să plăteşti dacă vrei să-ţi vadă cineva statusurile.
Pentru că e un adevărat chin să adaugi un tab pe o pagină.
Pentru că s-au făcut 400 de modificări în ultimele 6 luni şi tot nu s-au rezolvat chestii simple Citeşte tot articolul
Una dintre cele mai importante ştiri de săptămâna trecută e legată de paginile globale de brand pe Facebook. Piaţa de la noi depinde foarte mult de schimbările astea în condiţiile în care, de obicei, strategia de social media se învârte în jurul paginilor de Facebook. Se mai încearcă una-alta pe Twitter, Pinterest sau Instagram, însă Facebook e baza. Şi în condiţiile astea ştirea cu paginile globale e foarte proastă.
Acum câteva luni IqAds a publicat o serie de interviuri cu oamenii de social media din diverse agenţii. Majoritatea se ocupă de 3-4 pagini de Facebook mari şi alte câteva mai mici, neimportante (excepţie fac agenţii gen Kubis sau Kinecto). În caz că vă interesează: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 şi restul aici. Citeşte tot articolul
Duminică mergem la vot. Vom tranşa o problemă politică făcând abstracţie de multe alte probleme mai mari.
Au trecut deja 3-4 ani de când a apărut fenomenul parcagiilor prin Bucureşti (fenomen care s-a extins şi prin alte oraşe din ţară). S-a scurs aşa mult timp de când există „afacerea” asta, încât am şi uitat cum era înainte. Pare că ne confruntăm cu parcagiii de când lumea. Cel mai vechi „izvor istoric nescris” e clipul ăsta. Eu, sincer să fiu, nu-mi mai amintesc exact când au apărut parcagiii. Dar ştiu că sunt mulţi ani, problema s-a răspândit, şi nimeni nu face nimic. Am mai scris despre asta, dar lucrurile se înrăutăţesc. Devine o boală cronică a capitalei, la fel ca cea legată de câinii vagabonzi. Citeşte tot articolul
Am o problemă.
Şi îmi dau seama de ea pentru că în ultima vreme am ajuns să comunic cu prietenii mei exclusiv prin bloguri. Cine are blog sau comentează la mine pe blog, are parte de atenţie, restul nu. Şi am ajuns să identific oamenii după bloguri. Şi lucrurile mi se pare că se învârt în jurul agendei zilnice şi a poantelor din feedreader. Am ajuns cu greu la zi cu blogurile personale. Mai e folderu cu feeduri de advertising. Se cere deci un netbook. Doar că nu m-am hotărât ce model.
Şi am 1000 de chestii de zis şi prea puţin timp.
Şi încă mă gândesc dacă ar trebui să devin activ pe twitter sau nu.
Şi aş vrea să modific tematica blogului şi layotul dar momentan nu am creionat ceva coerent.
Ideea e că bate vântul schimbării şi mă prinde comentându-le pe blog prietenilor în loc să ies cu ei la un suc.
Intrati pe linkul asta ,salvati fisierul,inchideti Yahoo Messenger, rulati fisierul . exe si reporniti Messul.
Si apoi nu uitati sa-mi multumiti 😛
