public

IN Advertising/PR

EPSON scanner image

Sau de ce uneori 10.000 de unici nu valorează mare lucru

Radu F., Otravă, Cod Roşu şi, zilele astea, Pandutzu, strâng zeci de mii de vizitatori. Teoretic, ar trebui să fie înghesuială la campanii, dar nu e. Conspiraţie? Mafie? Sau pur şi simplu cifrele nu sunt suficiente?

Simplificând problema foarte mult, dacă tu ai 10.000 de muncitori de la fabrica de şuruburi şi eu am 1000 de oameni din middle şi top management în diverse firme, toţi cu studii superioare şi salarii peste 700 de euro pe lună, e posibil ca majoritatea campaniilor să vină la mine. Pentru că publicul meu are putere de cumpărare mai mare. Pe lângă asta, publicul tău intră, vede, râde, dă like (dacă îl dă) şi pleacă mai departe râzând că a văzut ceva tare „pe net”. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

sinatra_dog

Orice producător de conţinut din categoria „junk” se scuză că asta cere publicul, asta doresc oamenii să consume. Şi de fiecare dată se găseşte cineva să combată afirmaţia asta. „Publicul consumă ce i se dă. Dacă îi dai manele, o să consume manele, trebuie să-l educi ca să-l ai deştept”. În teorie, fraza asta e adevărată, însă când vine vorba de practică ne dăm seama că publicul nu consumă tot ce i se dă.

Să luăm câteva exemple recente. Makavelis a găsit un clip pe net, l-a pus pe blog, a adunat 1700 de likeuri şi probabil un spike de câteva mii de unici. Eu am scris un articol uşurel despre reacţia unui brand şi am strâns aproape 200 de likeuri, mult peste media mea. Din punct de vedere al conţinutului asta a însemnat două screenshoturi şi o poză, plus ceva text – un rezultat final „uşurel”. Citeşte tot articolul

IN Educatie&Literatura

După o nouă seară cu gust amar petrecută într-o sală de teatru, mi-am dat seama că nu doar spectatorii sunt de vină. Teatrele au publicul pe care îl merită, public pe care aşa aleg să-l educe. De nenumărate ori am auzit foşnete şi plescăieli (preponderent după pauză). Asta pentru că publicul modern mănâncă chipsuri, covrigei sau fistic şi bea sucuri acidulate. Ambalajele tuturor fac zgomote deranjante care îţi strică tot cheful, dar nu e exclusiv vina oamenilor, ci şi a organizatorilor, care comercializează fără cap.

Înţeleg că există oameni care ajung direct de la serviciu la unele piese şi sunt înfometaţi, dar pentru asta se pot servi nişte sandvişuri în pauză, nu alune sau fistic. E mai probabil ca omul să intre în sală cu o pungă de chipsuri şi să facă zgomot decât cu un sandviş, nu? Citeşte tot articolul

Meniu