sinatra_dog

Orice producător de conţinut din categoria “junk” se scuză că asta cere publicul, asta doresc oamenii să consume. Şi de fiecare dată se găseşte cineva să combată afirmaţia asta. “Publicul consumă ce i se dă. Dacă îi dai manele, o să consume manele, trebuie să-l educi ca să-l ai deştept”. În teorie, fraza asta e adevărată, însă când vine vorba de practică ne dăm seama că publicul nu consumă tot ce i se dă.

Să luăm câteva exemple recente. Makavelis a găsit un clip pe net, l-a pus pe blog, a adunat 1700 de likeuri şi probabil un spike de câteva mii de unici. Eu am scris un articol uşurel despre reacţia unui brand şi am strâns aproape 200 de likeuri, mult peste media mea. Din punct de vedere al conţinutului asta a însemnat două screenshoturi şi o poză, plus ceva text – un rezultat final “uşurel”.

În schimb, un articol la care am muncit câteva ore bune a adunat doar 14 likeuri. Şi mi-e lene să caut alte exemple de pe alte bloguri, însă trebuie să reţineţi că e un pattern răspândit inclusiv la bloggeri cu un trafic foarte mare. Ok, de ce se întâmplă asta?

Tot Makavelis se miră din când în când de succesul pe care îl are Crişerb cu nişte conţinut care intră fără probleme în categoria “uşurel”. Cam în aceeaşi situaţie e şi Piticu. De ce au ei trafic mai mare decât NwRadu, de exemplu, dacă tot ce fac e să pună nişte poze, să anunţe lucruri care nouă ni se par banale (se lansează Facebook Paper) sau să pună reclame pe care le-a văzut deja tot internetul?

Păi, pentru că asta vrea publicul. Ăsta e răspunsul cel mai simplu.

Să dezvoltăm: de fiecare dată când scrii un articol super documentat, cu informaţii care nu se găsesc pe toate drumurile, şi te bucuri că ai adus ceva în plus pe internet, publicul tău ţintă scade dramatic. Pentru că pur şi simplu nu sunt atâţia oameni care să înţeleagă despre ce vorbeşti tu acolo. Şi există două variante: fie introduci şi explicaţii pentru novici, ceea ce îi va plictisi pe cei aflaţi în temă (şi te va plictisi şi pe tine), fie rămâi la un material foarte nişat, care conţine informaţii doar pentru avansaţi şi rişti să pierzi marea masă de public.

Exemplu de informaţie pentru publicul larg:

Frank Sinatra a fost un cântăreţ care a avut relaţii cu Mafia, lucru care e sugerat şi în filmul The Godfather.

Exemplu de informaţie pentru cei aflaţi în temă:

Personajul Johnny Fontane din The Godfather este în întregime inspirat după viaţa lui Sinatra. Nu doar celebra scenă în care Mafia îl ajută pe cântăreţ să obţină un rol important într-un film, ci şi momentul în care Luca Brasi şi Vito Corleone l-au ajutat pe Fontane să iasă de sub contractul cu şeful trupei în care cânta la momentul respectiv. Mario Puzo relatează episodul în care Sinatra a rupt contractul cu Tommy Dorsey, episod în care Mafia se spune că ar fi fost implicată, informaţie confirmată şi de Tony Consiglio, un apropiat al lui Sinatra care povesteşte viaţa alături de marele muzician într-o biografie recent apărută.

Ca să aibă sens informaţia din al doilea paragraf, trebuie să fi văzut seria Godfather, să ştii cine a fost Sinatra şi să te intereseze să faci legătura. Dacă vreţi, hai să facem o paralelă legată de biologie: avem pe de-o parte un public mare care cumpără de la tarabă reviste de profil şi mai avem o audienţă mai restrânsă care e abonată la diferite publicaţii academice.

Însă nu e absolut nimic greşit în a merge spre publicul larg, cel care vrea doar să obţină informaţia şi nu e pregătit pentru detalii extra sau analize. De-asta n-am niciun stres când articole precum cel despre Super Bowl nu au succes foarte mare. Pur şi simplu aleg să trec de informaţia de primă mână  (în cazul de faţă să postez pur şi simplu reclamele care mi-au plăcut mie) şi să analizez puţin strategia, contextul, să fac o comparaţie cu anii precedenţi. Şi ştiu de la început că asta va interesa pe mult mai puţină lume.

Chiar dacă noi, power userii, suntem agasaţi de anumite articole/poze/clipuri, publicul larg e foarte posibil să nu fi ajuns la acel conţinut. Aş fi pus clipul viral cu Devil Baby? No way! E redundant. Alţii l-au pus şi sunt convins că lumea a apreciat. Sau clipul ăla cu şenilele montate pe o camionetă de-aia de la americani. Nu-l ştiţi? Îl găsiţi la Crişerb şi pe o grămadă de alte bloguri + Twitter şi Facebook.

Da, e momentul să acceptăm că publicul vrea conţinut uşurel, nespecializat. Şi că oamenii obişnuiţi nu au timp să-şi facă partea de content curation singuri, aşa că apelează la astfel de bloguri, care le zic şi că s-a închis TarafTV, şi cine transmite Olimpiada de la Soci, şi ce lentile de contact a scos Google.

În poza de sus e Frank Sinatra care joacă cărţi cu câinele lui, poză şutită de pe contul Historical Pics, pe care îl recomand.