EPSON scanner image

Sau de ce uneori 10.000 de unici nu valorează mare lucru

Radu F., Otravă, Cod Roşu şi, zilele astea, Pandutzu, strâng zeci de mii de vizitatori. Teoretic, ar trebui să fie înghesuială la campanii, dar nu e. Conspiraţie? Mafie? Sau pur şi simplu cifrele nu sunt suficiente?

Simplificând problema foarte mult, dacă tu ai 10.000 de muncitori de la fabrica de şuruburi şi eu am 1000 de oameni din middle şi top management în diverse firme, toţi cu studii superioare şi salarii peste 700 de euro pe lună, e posibil ca majoritatea campaniilor să vină la mine. Pentru că publicul meu are putere de cumpărare mai mare. Pe lângă asta, publicul tău intră, vede, râde, dă like (dacă îl dă) şi pleacă mai departe râzând că a văzut ceva tare “pe net”.

Publicul meu intră zilnic, comentează, e dezamăgit când scriu articole proaste, mă aprobă când scriu articole bune, închide pagina şi stă puţin să se gândească la ce am scris. Pe scurt, e mai implicat în relaţia cu blogul meu. Dacă tu scrii articole lacrimogene e posibil să o ţii din spike în spike, fără să ai o bază prea mare de oameni care chiar interacţionează cu conţinutul tău.

În plus, în cazul campaniilor, ar trebui să mai intervină o variabilă. Şi experienţa e cea care ne-a învăţat asta. E excelent să identifici un influencer cu trafic mare, dar asta nu garantează o expunere mare pe campania respectivă. S-au întâlnit, din păcate, destule situaţii în care bloggerul cu trafic decent a luat banul şi a livrat un articol slab, publicat noaptea târziu, îngropat între alte articole şi care a trecut aproape neobservat. Şi-atunci la ce folosesc mii de vizitatori zilnici, dacă doar câteva sute ajung să vadă campania?

În afară se vorbeşte de mulţi ani despre propagation planning, la noi nu prea a intrat noţiunea asta, însă cred că asta e o abordare corectă. Trebuie identificaţi oamenii care au şi o bază de cititori, însă în acelaşi timp sunt capabili să producă un material bun, care să stârnească interes. Obiectivul nu e să ajungi pe blogul X sau Y, obiectivul e să atingi cât mai mulţi oameni, dincolo de asocierea de imagine şi poziţionare.

PS: Sper că v-aţi prins că “eu” şi “tu” sunt folosite la modul abstract.

Foto via