rebranding

IN Televiziune

Începând cu 28 august Grupul PRO face acea schimbare de brand despre care se tot vorbeşte de ceva timp. Pentru ProTV şi ProCinema e doar o schimbare de logo, în timp ce restul canalelor au parte de o schimbare de nume: Acasă TV devine Pro2, Acasă Gold devine Pro Gold, în timp ce Sport.ro devine ProX. Ideea e să exprime o unitate mai mare a grupului şi să dea greutate extra brandului PRO. 

Pe lângă asta, mişcarea e o confirmare a faptului că televiziunile nu se vor vinde la bucată, aşa cum se zvonea la un moment dat. Nu ştiu dacă cei de la CME au făcut rebrandingul special pentru a păstra grupul unit, dar mi se pare oricum util. Sport.ro avea nevoie de aşa ceva, nu mai dau de mult timp competiţii sportive, aşa că numele n-avea niciun sens, din moment ce programul conţine seriale şi emisiuni mai vechi. Practic, singura mişcare de aliniere la grup care nu era neapărat obligatorie e legată de Acasă şi Acasă Gold. 

Per total rebrandingul e binevenit şi are foarte mult sens din punct de vedere strategic, PRO-ul are o grămadă de conţinut propriu cu care va putea jongla oricum din 28 august, singurul criteriu de filtrare fiind targetul principal al fiecărui canal. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

old_new_eurosport

Au trecut 21 de ani de când Eurosport a lansat logoul cu steluţele albastre care înconjoară logotipul Eurosport. Noii patroni ai canalelor, cei de la Discovery, au decis că este momentul pentru o schimbare majoră, aşa că zilele trecute au trecut la noul logo (cel de jos din imagine). Canalul Eurosport a devenit Eurosport 1, pentru a fi mai bine diferenţiat de Eurosport 2 şi toată grafica a fost schimbată. Nu spun „îmbunătăţită” pentru că nu pot să spun că mă dau în vânt după acest rebranding.

Poate cu ocazia asta se vor gândi să transmită HD şi meciurile din Premier League, momentan transmisia e blocată de la Londra, nu se ştie exact de ce.

IN Advertising/PR

marlboro_converseAcum vreo 3 săptămâni am fost sunat de o tipă care mi-a cerut o adresă şi un număr de la pantof. Am întrebat despre ce e vorba, a zis că e surpiză. Am insistat, a zis că e ceva mişto. Cum nu mă gândeam că trimite băieţii după mine pentru vreun articol nasol, i-am dat adresa şi numărul de la pantof. Am întrebat în stânga şi în dreapta, am aflat zvonuri că ar fi pentru un brand de ţigări şi că se vor trimite nişte încălţări.

Între timp am mai vorbit cu tipa care mă sunase, am întrebat iar ce brand e, că eu sunt nefumător şi n-aş avea ce face la un party pentru ţigări. M-a asigurat că o să-mi placă, dar n-a vrut să-mi zică nimic „off the record”.

Trec săptămânile, încep să apară pozele cu un Converse roşu. În jur, secretomanie totală. Aflu de la un prieten că ar fi party Marlboro, dar nu se confirmă. După ce mi-a venit şi mie Converse-ul şi am văzut numărul aplicat, m-am gândit că e vreun matching party şi mă bucuram că în sfârşit îmi găsesc jumătatea, chiar dacă ar fi însemnat să poarte 43 la pantof. Speram doar să nu fie NwRadu.

Cred că de la Indestructibila Varta n-a mai fost un teasing atât de bun în blogosferă. Oamenii şi-au dorit să ajungă la petrecerea aia, unii au încercat să intre pe pile, fără succes. A fost o chestie la care s-au respectat nişte reguli şi asta i-a dat aerul exclusivist. Vii doar cu Converse-ul la tine (cred că mi s-a adus aminte de vreo 5-6 ori). Nu îţi dăm mai multe detalii până nu ajungi acolo. Ne dai un număr valid de telefon etc.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Habar n-am ce vă amintiţi voi de la primul job, dar amintirea mea e legată de pizza. Aveam 18 ani, mă angajasem de puţin timp ca director într-o firmă în care făceam de toate şi savuram primele zile în câmpul muncii. Şi chiar în prima sâmbătă lucrată vreodată (aveau să urmeze destule) ştiu că am ajuns la birou şi am găsit în uşă un plic ce conţinea un magnet şi un pliant cu PHD. Pentru că nu mai comandasem niciodată mâncare la birou, am pus mâna pe telefonul de firmă şi am sunat.

Era destul de devreme, nu-mi era foame deloc, dar trebuia să marchez cumva intrarea în câmpul muncii.  Era aprilie 2008 şi ţin minte că pizza aia a fost cea mai bună pe care am mâncat-o vreodată, probabil pentru că ingredientul secret era satisfacţia personală. I-am făcut şi poză, să rămână pentru posteritate. Citeşte tot articolul

Meniu