Luni a avut loc avanpremiera filmului ”Taximetriști”, un moment pe care îl așteptam cu super mare interes de câteva luni.
Am văzut spectacolul ”Taximetriști” care se joacă la Teatrul Apollo 111 și mi-a plăcut foarte mult. Ba chiar l-am văzut de două ori și, dacă nu apărea filmul, poate că aș mai fi mers de câteva ori.
Textul mi se pare excelent, iar modul în care se leagă niște povești aparent banale dă un farmec aparte spectacolului. Citeşte tot articolul
Fix în ziua în care a fost protestul taximetriştilor, UBER a pus-o de o activare cu cărţi alături de câţiva influenceri din online şi DOR. Idee cu adevărat onorabilă, bine gândită la nivel tactic. Nu ştiu dacă ziua a fost aleasă special sau aşa s-a nimerit, dar mesajul a fost clar: ăia nasoli, inclulţi, care înjură şi refuză curse sunt în piaţă şi protestează, noi suntem smart şi împărţim cărţi.
Drăguţ, la fel ca fiecare PR stunt pe care l-au făcut în ultimii ani, dar eu m-aş duce mai mult pe latura emoţională, cu o picătură de raţional. Mai exact, aş pune accent pe ideea că oricine poate să facă UBER dacă vrea, chiar dacă nu e din Bucureşti.
Zilele astea m-am deplasat mai mult cu UBER şi am dat de maşini cu numere de Dâmboviţa, Ialomiţa sau Giurgiu. În general Loganuri sau Opeluri vechi şi îngrijite, conduse de nişte oameni pe care se vedea că locuiesc la ţară şi fac un ban în plus în felul ăsta. Eh, UBER e singura variantă prin care oamenii ăştia pot face un ban în plus. Licenţe de taxi n-ar avea cum să obţină, aşa că îşi completează veniturile muncind seara şi în weekend. Apoi bat 20-30-40 de km până acasă şi se mulţumesc cu bănuţii ăia care le rămân după ce plătesc toate taxele la PFA.
Aş rula 2-3 de poveşti de genul ăsta, ca să se simtă şi mai bine hipsterul când dă comandă. Nu doar că ai parte de servicii decente de transport, dar susţii şi oamenii din zone defavorizate (din punctul meu de vedere ar trebui să stabilim că tot ce înseamnă mediul rural reprezintă o zonă defavorizată).
A dat căldura, mergem cu geamurile deschise. Mare atenţie la înjurături, acum nu le mai auziţi doar voi!
M-am surprins azi înjurând cu patos în dreptul unei staţii de tramvai. S-au întors câţiva cetăţeni contrariaţi. M-am făcut mic în scaun şi i-am dat pedală.
N-am fost la fel de norocos acum vreo 2 veri, când mă plimbam nestingherit prin oraş cu geamurile coborâte de tot. Nu era nici o zi din aia de aer condiţionat, dar era păcat să merg cu geamurile închise. Păsărelele ciripeau, soarele strălucea, semaforul arăta culoarea verde şi pe un bulevard îngust un taximetrist dobitoc s-a oprit pe mijlocul drumului să lase o cucoană. Tuta din faţa mea n-a avut tupeu să-l depăşească (deşi maşinile din sens opus erau la distanţă mare) dar după claxoanele ălora din coloana care deja se formase, a trecut. Când depăşeam şi eu, am tras o înjurătură taximetristului care nu binevoise să tragă mai aproape de trotuar. Geamul meu din dreapta deschis, geamul taximetristului deschis. Tuta a pus frână violentă la galben, eu abia am reuşit să nu intru în ea. Şi m-am trezit cu taximetristul lângă mine, blocând toată strada.
Am dat din colţ în colţ şi când s-a făcut verde am tăiat-o, dar de-atunci am grijă să înjur cu delay 😀
