Vara asta m-am ales cu o problemă nouă. Vecinul meu de alături s-a apucat de fumat intensiv, aşa că de câteva ori pe zi miroase în tot apartamentul a fum de ţigară.
Să vă explic. Apartamentele sunt lipite, cu bucătăriile dispuse una lângă cealaltă, iar restul camerelor continuă în linie. Omul fumează în bucătărie, vântul bate în direcţia greşită şi astfel ajunge să miroasă aiurea. Nu e mult, dar e suficient cât să-mi distrugă dimineţile, de exemplu. Citeşte tot articolul
Zilelele astea s-a discutat mult despre publicitatea la ţigările electronice. Există o iniţiativă numită „2035 fără tutun„, care îşi propune să elimine de tot tutunul din vieţile românilor.
Îmi place super mult că nu se mai fumează în spaţiile publice, cred că ar trebui interzise şi porcăriile alea electronice care miros mai nasol, însă cred că lucrurile ar trebui să se oprească aici. În rest, e dreptul omului ce face la el în casă sau în cluburi special amenajate. Cred că şi în aer liber se pot reglementa puţin mai bine lucrurile, că sunt intrările în baruri nişte perdele de fum prin care trebuie să treci de cel puţin două ori pe seară, dar asta e altă poveste.
Însă tot discursul cu „hai să interzicem publicitatea la ţigările electronice pentru că ea e de vină că fumează copiii noştri” mi se pare de-a dreptul hilar. Nu din cauza unui mesh de la Băneasa se apucă tinerii să fumeze, ci din cauza părinţilor şi a prietenilor. Din cauza lipsei de educaţie. Din cauză că legea asta cu fumatul în spaţiile publice a venit abia acum câţiva ani. Citeşte tot articolul
Acum vreo 3 săptămâni am fost sunat de o tipă care mi-a cerut o adresă şi un număr de la pantof. Am întrebat despre ce e vorba, a zis că e surpiză. Am insistat, a zis că e ceva mişto. Cum nu mă gândeam că trimite băieţii după mine pentru vreun articol nasol, i-am dat adresa şi numărul de la pantof. Am întrebat în stânga şi în dreapta, am aflat zvonuri că ar fi pentru un brand de ţigări şi că se vor trimite nişte încălţări.
Între timp am mai vorbit cu tipa care mă sunase, am întrebat iar ce brand e, că eu sunt nefumător şi n-aş avea ce face la un party pentru ţigări. M-a asigurat că o să-mi placă, dar n-a vrut să-mi zică nimic „off the record”.
Trec săptămânile, încep să apară pozele cu un Converse roşu. În jur, secretomanie totală. Aflu de la un prieten că ar fi party Marlboro, dar nu se confirmă. După ce mi-a venit şi mie Converse-ul şi am văzut numărul aplicat, m-am gândit că e vreun matching party şi mă bucuram că în sfârşit îmi găsesc jumătatea, chiar dacă ar fi însemnat să poarte 43 la pantof. Speram doar să nu fie NwRadu.
Cred că de la Indestructibila Varta n-a mai fost un teasing atât de bun în blogosferă. Oamenii şi-au dorit să ajungă la petrecerea aia, unii au încercat să intre pe pile, fără succes. A fost o chestie la care s-au respectat nişte reguli şi asta i-a dat aerul exclusivist. Vii doar cu Converse-ul la tine (cred că mi s-a adus aminte de vreo 5-6 ori). Nu îţi dăm mai multe detalii până nu ajungi acolo. Ne dai un număr valid de telefon etc. Citeşte tot articolul
Am un prieten care s-a apucat să fumeze la pipă. Alţi doi îşi fac singuri ţigările. Spun că e mult mai sănătos, e o alternativă mai bună. Ştii tu ce-ţi faci cu mâna ta, îţi faci ţigări subţiri cărora le pui mai puţin tutun şi pe care le fumezi mai rar, că sunt tari. Altul şi-a cumpărat ţigara electronică şi acum pufăie fericit oriunde s-ar afla. Scoate pe nas un abur albicios şi se mai miră din când în când privind invenţia.
Cu toţii au trecut de la câteva ţigări pe zi la câteva pachete, au fumat de nevoie, de plăcere, de plictiseală. Şi acum au găsit o cale nouă fără să ştie că, de fapt, cea mai bună alternativă a ţigărilor e să nu fumezi.
