Când vine vorba de sfaturi, bloggerii mari se întrec unii pe alţii. Fiecare e pregătit cu setul lui de sugestii, doar-doar o întreba cineva cum e mai bine să atingi culmile succesului. Din mormanul de recomandări se remarcă 5 mituri pe care toată lumea le spune tare şi răspicat dar în care mai cred doar juniorii.

1. Nu intra în conflicte – se zice că ar scrie mare pe frontispiciul clădirii în care se adăpostesc toţi A-listerii. Pentru că nu-i aşa, e de datoria lor să promoveze o lume mai bună, mai curată şi mai liniştită. Dar când domniile lor au ceva de împărţit (eventual între ei) iese scandalul de pe lume, excepţiile fiind tare puţine. Atunci „nu intra în conflicte” se transformă subit în „nu intra în conflicte cu oameni mai bazaţi decât tine”, „nu intra în conflicte dacă nu ai destule argumente” sau chiar „nu intra în conflicte dacă eşti prost”. În orice altă situaţie exceptându-le pe cele tocmai enumerate, poţi să intri în conflicte liniştit.

Că doar şi Slavici îi zicea lui Iacob Negruzzi – „eroii adevăraţi dărâmă munţi, nebunesc, se ucid„. Parafrazând „a-listerii adevăraţi înjură spammeri, dau block, scuipă„.

2. Bagă-te în seamă cu lumea – ca o reţetă sigură a succesului, toată lumea recomandă interacţiuni repetate cu cât mai multă lume. Adică ni se spune să ne transformăm în nişte băgători de seamă gata oricând să comenteze pe un blog celebru, să dea un RT sau un Like. În realitate A-listerii propovăduitori comentează foarte rar pe alte bloguri şi n-au făcut-o nici înainte să devină celebri. Şi într-un fel sunt conştienţi că cei care le urmează sfatul devin nişte personaje agasante pe care încearcă toată lumea să le evite, dar continuă să ne recomande această practică.

3. Se poate şi fără trafic – probabil preferatul meu când vine vorba de mituri blogosferice. Pe asta o susţin doar câţiva bloggeri, cei care sunt convinşi că mai importante sunt influenţa, notorietatea şi versiunea de iPhone decât traficul. Unicii trebuie să fie şi ei acolo, cât să încapă într-un vagon de metrou, nu trebuie să fie cu miile.

Evident, când e vorba de campanii, toţi scotocesc prin analytics şi mai găsesc câte 6-700 de unici într-un colţ, câte 500 într-un alt colţ, şi încă vreo 2000 de subscriberi tocmai buni de vândut companiilor care cer volum. Şi deci „se poate şi fără trafic mare” se transformă în „noi (adică noi, Alisterii) putem şi fără trafic”, voi depinde pe cine ştiţi.

4. Se poate şi din provincie – o altă poveste cu caracter de snoavă, pe care însă o auzi la orice colţ de blogosferă, e legată de provinciali. Toţi bucureştenii susţin sus şi tare că bloggingul se poate face cu succes şi din provincie şi că dovada vie a acestui lucru o reprezintă DeCe? şi Visurât, Groparu şi Crivăţ.  Lista poate continua dar doar cu încă 2-3 nume, cât să ţină loc de argumentaţie solidă în faţa credulilor care încă speră la bani şi bijuterii din blogging.

De fapt se poate şi din provincie doar dacă ai pe cineva (vorba maestrului Toma) care să aibă şi el pe cineva şi care în final să-i cunoască pe greii din capitală. Cum până mai ieri toate campaniile treceau prin biroul lui Ionuţ Oprea, şansele să faci bani fără să-l cunoşti pe Clickio erau apropiate de mulţimea vidă. Asta dacă nu cumva te chema Blogatu şi erai excepţia de la regulă. Iar dacă nu aveai nici un trafic substanţial (vezi punctul anterior), nu-ţi mai rămânea decât să speri la cecurile de la Google.

Acum, cu Spada scoasă de Andrei Roşca, s-au dublat şansele să cunoşti pe cineva pe la care trec campanii. Hint: ca să-l impresionezi pe Andrei apucă-te şi citeşte cât mai multe cărţi (atenţie! nu în spaţii publice – acolo e alt responsabil de serviciu).

5. Trebuie să menţionezi sursa – ăsta nu e chiar mit, e o jumătate de adevăr. Da, trebuie să menţionezi sursa. Tu. Noi nu. Noi putem să luăm după bunul plac poze şi subiecte de la bogaţi şi să le dăm la săracii bloggeri A-listeri (adică nouă). Deci tu trebuie să ne menţionezi. Noi nu.

Notă: persoana întâi plural e folosită în text doar din punct de vedere stilistic, nu presupune o auto-includere în gaşca celor numiţi mai sus A-listeri.

9 comentarii. Leave new

  • ma nenea hoinarule care esti hoinar, cred ca din reader-ul meu esti my favorite. numa` vroiam sa zic :)) nici un new post nu ma bucura mai tare decat cel din paharul cu apa :))
    si sustin 100% ce spui. tocmai ce-am avut un meci cu nenea arhi care a considerat ca daca imi permit sa-l fac idiot cu argumente imi da ban. si mi-a dat… :)) daca el face idiot pe toata lumea gratis are voie ca e arhi.
    si cati si mai cati :D. cat despre provincie …. tind sa cred ca o sa apara anul asta daca nu cel tarziu anul viitor o alternativa foarte puternica in ardeal. sunt cateva tinere sperante, se intampla multe pe aici, si se intampla altfel decat in bucuresti! 😀

    Răspunde
  • RT @hoinaru: 2. Bagă-te în seamă cu lumea – ca o reţetă sigură a succesului, toată lumea recomandă interacţiuni repetate cu cât mai multă lume. Adică ni se spune să ne transformăm în nişte băgători de seamă gata oricând să comenteze pe un blog celebru, să dea un RT sau un Like. În realitate A-listerii propovăduitori comentează foarte rar pe alte bloguri şi n-au făcut-o nici înainte să devină celebri. Şi într-un fel sunt conştienţi că cei care le urmează sfatul devin nişte personaje agasante pe care încearcă toată lumea să le evite, dar continuă să ne recomande această practică.

    Răspunde
  • Nu am avut placerea de a-l cunoaste pe sau de a colabora cu clickio 🙂 Si doar o campanie anul trecut mi-a fost recomandata de catre altcineva, restul le-am „agatat” cu propriile mele undite. Asta daca tot e sa bagam cazul Groparu la insectar 😀

    Răspunde
  • Acesta este un comentariu TEST la punctul 2 🙂

    Răspunde
  • ai fi putut completa „5 mituri din blogging pentru cei care doresc monetizarea respectivei activități” – altfel contează destul de puțin traficul, notorietatea sau locația.
    în rest, pentru „profesioniști” e valabilă vorba aceea veche și adevărată – fă ce spune popa, nu ce face popa.

    Răspunde
  • Foarte bun articolu felicitari desi stiam o parte din lucrurile astea 😉

    Răspunde
  • 2 si 5 imi plac mult. 2-ul vine si cu avantajele lui. Depinde care parte o privesti. Aia cu comentatul pe blogurile mari se plateste cu ce se cumpara. Adica tu o sa primesti niste vizite daca zici o chestie isteata intr-un comentariu, iar blogerul isi face niste comentarii in plus. Mi se pare fair.

    Si putin offtopic: la finele ficarui articol iti apare „There are currently no comments highlighted.” O folosesti in vreun fel?

    Răspunde
    • Legat de partea offtopic: e un plugin pe care il foloseam cand tot schimbam temele si mi-era lene sa pun de fiecare data highlight pe comentariile mele. :-J

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu