Dupa starea de spleen (un fel de jelire a insucceselor acumulate), se experimenteaza un moment de relaxare. In care individul nu face nimic. Se uita pe pereti, se uita la filme.. etc etc.

Si urmeaza plictiseala. Te plictisesti de cat ai stat si aproape ca vrei sa faci ceva. Asta e la inceput. Un gand. Dar plictiseala continua. Si tu continui sa experimentezi noi nivele. Pana cand ajunge. Te-ai plictisit destul (asta apare dupa un weekend de stat in casa si vizionat filme sub pretextul “e sesiune, e examen sambata, e proiect duminica, invatam”).

Si apare avantul muncitoresc in care incepi sa te gandesti cum o sa faci aia si aia si o sa modifici chestia aia si o sa te trezesti devreme si o sa te joci mai putin and so on.

Si nu stiu daca te apuci si le faci sau nu, pentru ca inca nu m-am hotarat.

Stay tuned. S-ar putea sa am chef sa fac niste chestii misto vara asta…