excursie_main

Atenţie: post lung fără conţinut licenţios şi cu multe inside jokes.

După cum n-am anunţat pe blog, în weekend am fost într-o nouă excursie cu facultatea. Mai întâi am fost la Mediaş (excursie despre care puteţi citi aici, aici, aici şi aici. hai şi aici) şi pe urmă în Bulgaria (aici). Primele două excursii au fost de povestit nepoţilor. Acum mă aşteptam să fie okish mai ales că ştiam ce ne aşteaptă (Reţeta familiei Bogdan cu 99% planificare, 100% suflet plus 1% ingrediente secrete).

Toţi cei care au auzit că plec în excursie cu facultatea mă întrebau dacă mergem de mânuţă şi cântăm “doi câte doi, mergem la război”. Ei bine, nu-i aşa. Surprizător, nu sunt genul de excursii lame în care abia aştepţi să mergi acasă, ci genul ăla de întâmplări pe care le povesteşti peste ani. Aşa că vă mulţumesc pentru nişte amintiri frumoase 🙂

Te trezeşti la 5 şi ceva pentru că plecarea e la 6. N-aveţi idee cum e să te trezeşti la 5. Asta vineri seară, în condiţiile în care de obicei te culci la ora aia după o ieşire în club. E inuman. Dar o faci pentru că merita 😀

E o regulă ca cineva să nu se trezească. De 3 ori am fost în excursie şi de 3 ori a fost cineva care a uitat să se trezească. Aşa că după întârzierea planificată se pleacă. Ca să întelegeţi pefect despre ce e vorba: o mână de studenţi de la facultatea de Litere – secţia de Comunicare şi Relaţii Publice – jumate anu 2, jumate anu 3, o profă şi un prof de milioane, plus bonus pentru excursia de faţă încă una bucată profă super tare. Şi bineînţeles, nea Viorel, fără de care n-am fi ajuns nicăieri (la propriu, că el e şoferul cu care am fost peste tot).

Eh şi sâmbătă am ajuns iar la Sibiu. Mai făcusem o tură de Sibiu anul trecut. De data asta am vizitat două muzee, am mâncat lasagna şi ne-am plimbat prin oraş. Parcă abia plecasem de acolo acu o săptămână. Am găsit Sibiul la fel de frumos şi liniştit (prea liniştit if u ask me). Eh şi cum ziceam şi data trecută, ratasem Brukenthal-ul. De data asta l-am văzut cu o tanti ghid pe care a apucat-o plânsu (chiar i-au dat lacrimile, pe bune) când a auzit că avem doar o oră şi ceva la dispoziţie. Ne-a plimbat prin muzeu vorbind non-stop vreo 2 ore despre picturi de barcoc, roccoco, baroc târziu (nu mi-aş fi imaginat că există aşa mult baroc târziu :)) ).

La momentul ăla eram rupţi deja. Cu somn 2 ore, cu plimbat prin sibiu, vizitat Catedrala Evanghelică, mers cu autocaru jde kilometri, oprit pentru toaletă de enşpe mii de ori, prânz şi bineînţeles, Brukenthalul cu barocu lui târziu. Orice om normal se duce şi se culcă. Dar noi am făcut încă o oprire la Cetatea Câlnic. Şi chiar a fost mişto ţinând cont că am urcat într-un turn înalt pe scări super înguste şi care părea a fi părăsit.

Şi gata. Prima zi s-a încheiat cu masa la Terra Mythica. Unde am şi tras peste noapte. Zic tras pentru că m-am simţit ca la han. Afacere de familie, sală de mese în care ulterior s-a dansat, cântat, jucat fusball şi nişte gazde foarte primitoare. Unde mai pui că Dalina,  ‘hangiţa’, e una dintre cele mai frumoase ardelence pe care le-am văzut vreodată (but shh, don’t tell her i said so 😛 ). Mă simţeam de parcă Sadoveanu stătea lângă mine la masă şi îmi spunea povestea Ancuţei în varianta modernă cu Dalina în rol principal. Fermecătoare atmosfera de sâmbătă seară.

Dupe vin şi palincă s-a trecut la somn. Detalii nu dau pentru că “what happens in Ighiu stays in Ighiu” :D.

Dimineaţă cică trezirea la 8 şi plecarea la 9. Eu la 8 şi ceva scriam articole pe ÎnConcert.ro :)) Nu prea ne mai dădeam sculaţi şi plecaţi dar până la urmă ne-am trezit la Mânăstirea Râmeţ. Slujbă şi o aşezare care aminteşte puţin de Moldova. Şi pe urmă Alba Iulia.

Oh, Doamne, cât am putut să stăm prin Alba Iulia! Şi cât de frumos poate fi oraşul. Sau mai bine zis, cât de mişto e cetatea, că mai mult n-am văzut. Dar cetatea cu fortificaţiile sunt super. Şi ca bonus am mâncat în pub 13 (recomand). După alte 2 ore am vizitat şi muzeul de istorie din Alba Iulia + sala Unirii. Care sală a unirii e cam mică în comparaţie cu ce mă aşteptam.

Cu bateriile pe 0 am pornit într-un final spre casă. Au urmat caterincile de pe autocar, discuţii super interesante despre studenţi, voluntariat, şcoli şi alte nebunii. De mult n-am mai avut discuţii aşa faine. Seara s-a încheiat cu nişte karaoke pe Vama Veche Best Of şi un luuung speach marca hoinaru. M-am lungit o grămadă pentru că am simţit că 2-3 vorbe n-au cum să arate cât de mişto m-am simţit. Cum ziceam, a fost EPIC!

Pentru eternitate:

“Dacă vă e rău, cei din faţă să se ducă în spate şi cei din spate să se ducă-n…”(punct. :)) )

“Pe dreapta avem din nou o operă de (insert painter here), un baroc târziu”

Mi-a plăcut:

– că au venit şi puştii de la anu 2 (la început eram circumspect şi am tras de ăştia ai noştri să ne strângem doar noi de un autocar). Până la urmă s-a dovedit că ne înţelegem de minune şi că fetele de la CRP anul 2 sunt şi drăguţe şi deştepte. A început o omogenizare, aşteptăm excursiile următoare pentru un proces complet (doamna profesoară, se aude acolo în spate? ).

– că a fost cu noi Anne Sophie (sper că aşa se scrie) – colegă din Franţa venită cu Erasmus. Mare dovadă de curaj să pleci la drum cu 40 şi ceva de necunoscuţi într-o ţară în care nu prea ştii limba. Tot cu ocazia asta mi-am amintit cât de lame sunt pentru că nu ştiu să vorbesc fluent franceză. Nici n-am îndrăznit să încep convesaţia cu Sophie pentru că mi-era că nu fac faţă.

– că mergem mereu cu nea Viorel şi parcă e autocaru nostru 😀 Aşa de simpatic mi-e nea Viorel încât i-am lăsat CDul meu cu multe melodii pe care il ascult în maşină (the one and only – some people now the story of that cd 😀 ).

– că a venit şi Raluca Moise pe care am avut ocazia s-o văd dincolo de profesionistul de la catedră

– că au venit iar prietenul Luciei şi al Biancăi cu care deja am o legătură specială :))

– că datorită acestor excursii Lucia nu mă mai consideră aşa nesuferit (sper!) şi trece cu vederea când mă laud sau mă alint 😀

că doamna profesoară ne-a permis să întârziem cu primul capitol din lucrarea de licenţă ok, asta nu s-a întâmplat dar mi-aş fi dorit :))

– şi mai sunt o grămadă de chestii dar deja v-am plictisit 😀

Pe copiii de la CRP 2 îi găsiţi aici.

One last thing: este ATÂT de mişto sentimentul pe care îl ai când ce te întreabă cineva: De unde sunteţi? Şi zici Bucureşti, facultatea de Litere şi urmează un Ooooo! Ăla e cel mai frumos Ooooo din lume! Te unge pe suflet într-un mare stil.

PS: nu uitaţi să cumpăraţi de la magazinul cu produse româneşti bio de vis-a-vis de mall vitan, calea Vitan nr 10.

PPS: când facem următoarea excursie? 😀

PPPS: Aştept pozeeeeeeeeeee!

PPPPS: What happens in Ighiu stays in Ighiu, da???? 😀

PPPPPS: Cine mă ajută să traduc chestia asta în franceză ca să citească şi Sophie?

PPPPPPS: Şi voiam să mai spun că mi-a plăcut despre DPD şi Alexandra lui! 😀 Bă Dane ai grijă de fată 😀