E ora 1, dar de fapt e ca şi cum ar fi ora 12.

Mă trezesc la 9, dar de fapt e ca şi cum m-aş trezi la 8.

Mi se face foame la 6, dar de fapt e ca şi cum mi s-ar face foame la 5.

Cât vă ţine raportarea asta la ora de iarnă? Pe mine ştiu că mă ţinea mult când eram mai mic. Era pretextul perfect ca să mă culc mai târziu. “Hai mamă că e abia ora 9 de fapt, mai stau puţin“.