Ce e un „pişcot” şi cât costă el?

Totul începe de la clientul agenţiei de PR. El vrea sau nu vrea să dea bani bloggerilor pentru a scrie despre produsul X. De multe ori nu vrea să plătească bloggerii, nu i se pare normal. Uneori, nici agenţiei de PR nu i se pare normal să dea bani, de-aia e de PR, nu? Şi-atunci se caută soluţii. Dacă i-ar fi dat bloggerului bani ca să le bage în seamă produsul, ar fi fost de ajuns să trimită un comunicat de presă şi eventual să dea în teste jucăria.

Dar pentru că agenţia alege să nu cumpere advertoriale, trebuie să organizeze un eveniment. Altfel, ar trimite comunicatul de presă şi ar risca să ajungă în spam.

Acest eveniment costă minim 500 de euro. De acolo porneşte cel mai mic şi trist eveniment pe care îl poate organiza un brand. Locul de desfăşurare+catering+un invitat+give-aways (acele mici cadouri pe care le dau agenţiile la plecare). Dacă vorbim de chestii mai răsărite, ne ducem lejer spre câteva mii de euro. Să zicem că o medie e pe la 2000 de euro. De banii ăştia sunt invitaţi 20 de bloggeri. Mulţi dintre ei vor considera că au fost invitaţi ca să se împrietenească cu agenţia, deci nu vor scrie. Cam jumătate din ei vor scrie, unii vor aprecia efortul organizatorilor, alţii vor povesti cât de naşpa a fost. În total, se vor scrie 10 articole, cumpărate cu 2000 de euro transformaţi în „pişcoturi”. Adică 200 de euro per „advertorial” transformaţi în pişcoturi.

Nu e neapărat un târg fericit pentru agenţie, însă măcar în felul ăsta au conştiinţa împăcată. Ei au făcut PR adevărat, nu media buying. Ce ar trebui să reţinem de aici? Că şi pişcoturile alea costă. În funcţie de cât de mult costă şi de conceptul creativ imaginat de agenţia de PR ne place sau nu un eveniment. Pe urmă rămâne la latitudinea noastră dacă scriem sau nu.

Desigur, sunt şi unii mai şmecheri şi mai A-listeri care primesc bani şi pentru simpla prezenţă la un eveniment (deci acolo se adaugă şi costurile advertorialelor).

Scriu acest post pentru că s-a pornit o campanie de banalizare, sau chiar vulgarizare a acestor „pişcoturi” (1, 2 şi ca reply – 3). Să subliniem doar că „pişcotul” nu e o variantă mai ieftină prin care PRistul îl prinde în lesă pe blogger. Nu, e chiar mai scumpă şi mai problematică uneori. Dar da, în cazul în care „vă vindeţi” pe un pişcot, sunteţi naşpa. La fel de naşpa ca evenimentele de PR. Zic să le scoatem în afara legii!

Cât despre cititorii inocenţi care sunt traşi pe sfoară, cred că problema e la bloggerii respectivi. Cititorii mei sunt îndeajuns de inteligenţi încât să înţeleagă că orice post care începe cu „Am fost la lansarea X” presupune acceptul meu de a colabora într-un fel sau altul cu brandul. Nu mai contează dacă am luat bani sau nu, ceva am luat. Chit că am băut o apă plată.