in Caterinci

belvita

Evident, din mai multe motive.

Cei care mă cunosc ştiu cât de important e pentru mine somnul de după-amiază. Dorm măcar o oră oriunde aş fi: la mare, la munte, în Deltă. Şi după un asemenea somn, am nevoie de ceva care să mă pună pe picioare, mai ales că uneori iau masa de „prânz” mult după orele 18:00. Aşa că am nevoie de ceva care să mă ajute să rezist până la cea mai importantă masă a zilei. Recent am primit o cutie din biscuiţii ăştia noi cu afine. Sortimentul cu cereale şi lapte ştiu că i-a înseninat dimineţile lui Adrian, aşa că m-am bucurat ca un copil dintr-o ţară fără autostrăzi când am primit cadou cutia de mai sus.

I-am încercat doar cu lapte, dar am fost mulţumit de rezultatul final. Am observat că sunt mai „legaţi” decât ceilalţi biscuiţi din gama belVita Start şi cred că asta se întâmplă de la afine. Eu chiar am supus biscuiţii ăştia la tot felul de probe. Ai zice că au fost biscuiţi-experiment (ceea ce nu e prea departe – de adevăr).

Ştiu că biscuiţii ăştia sunt pentru micul-dejun, însă eu mă folosesc de ei după-amiază tocmai pentru că au eliberarea treptată de carbohidraţi. Îmi dau stropul ăla de energie cât să mai rezist până la masă.

Atenţie! Nu vreau să fac reclamă (adică aş vrea, dar nu mă bagă nimeni în seamă). Oricum, chiar sunt mai buni biscuiţii ăştia decât celelalte sortimente. Descoperindu-i eu am simţit că mi se schimbă viaţa, a fost ca un drum iniţiatic. Şi nu te-ai aştepta la aşa ceva de la nişte biscuiţi.

10 comentarii. Leave new

  • Să se păstreze decât un pachet căci să ajungă la fiecare. Pe mine m-ai convertit. D-au fuguța la Auchan. Golesc raftu’. N-am bani, da’ intenția contează. J’ai faim!

    Răspunde
    • Victor, cand ai timp, sa-mi explici de ce ti se pare amuzant sa scrii ca un copil dintr-o scoala profesionala. Mi se pare nepotrivit sa faci misto pe tema asta in conditiile in care situatia e grava, tot mai multi oameni din jur scriu anapoda.

  • Biscuitii care schimba vieti :))))

    Răspunde
  • Nu le-ai băgat pe alea cu „în ultimele săptămâni am stat doar x zile în București…” și cu modul neașteptat prin care ți-ai dat seama că-s niște biscuiți special concepuți. Alex, ești departe de original! 🙂

    Răspunde
  • @Alex: Mă jucam și eu…

    Pentru că, la rândul meu, majoritar citesc (pe net) chestii scrise cam în același registru.

    Pentru că, de obicei, cei care transpiră când vine vorba de pus o virgulă corect (într-un anumit context) îi atacă în primul rând pe ceilalți internauți încercând să le demonstreze cât de agramați sunt (și îi atacă vehement).

    Știu că este pueril și înclin să îți dau dreptate. Puneam niște capcane. Mi-au zis mai mulți oameni că nu am nici un (niciun) haz. Îmi zici și tu.

    Așadar atunci când mai multă lume îmi transmite că sunt cal, poate ar fi mai bine să mă duc să îmi cumpăr o piesă de harnașament.

    Promit că nu o să mai fac pe Mr. Troll. Dar eu nu văd situația ca fiind gravă. Oamenii „din jur“ au scris mereu anapoda. Doar că acum au platforme/mijloace de exprimare în masă. Tastatura este de vină. Și fiecare dintre noi o comite. Puterea obișnuinței.

    Răspunde
  • Da, dar in momentul in care suntem inconjurati de oameni care scriu gresit, exista riscul sa incepem sa scriem si noi gresit. Te rog sa ma crezi ca uneori am dubii privind grafia anumitor cuvinte tocmai pentru ca am stat atat de mult intre oameni care scriu gresit. Si am facut liceu de filologie, facultatea de litere, am mai citit si cateva carti de-a lungul timpului. Stiu, in teorie n-ai cum sa gresesti daca esti foarte sigur pe ceea ce ai invatat.

    Sunt convins ca o sa ne tembelizam cu totii daca vom continua sa acceptam situatia asta.

    Răspunde
  • Ba ai cum să greșești. Uite ce scrie un prozator contemporan de primă ligă (A Lister :D). Și fost redactor-șef de editură tot de primă ligă: citește acum, vezi click aici.

    Răspunde
  • Despre biscuiții ăștia aș scrie și eu fără să fiu pătită! 😀 I-am descoperit acum un an și ceva printr-o coincidență foarte bizară. Eram la Open Romania (turneul ăla mare de tenis) într-o lojă cu un necunoscut surdo-mut. La un moment dat m-a batut pe umar și mi-a dat un pachet d-ăsta mic de Belvita (mă jur că nu era plătit să facă reclamă :D). Am stat pe urmă vreo 3 ore în aceeași lojă, mâncând biscuiți și comentând meciul de tenis prin semne.

    Răspunde
  • sa incerci si cu afine!

    Răspunde
  • Cat ai luat pe articolul asta ? I-ai dat partea si lui Adrian ? =))

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu