La ZF Mobilio Business Forum, eveniment ce s-a desfăşurat zilele trecute, Adrian Boţan a făcut 3 afirmaţii curajoase (şi foarte adevărate):

1. Toată lumea gândeşte în obiective de display, când de fapt ar trebui să ţintească spre generarea de buzz. O idee nu trebuie neapărat să se folosească de milioane de afişări pe zeci de site-uri pentru a ajunge la consumator, de multe ori e suficient să atingi oamenii cheie (stakeholders) care să-ţi dea mai departe mesajul. E ceea ce se cheamă propagation planning.

2. QR Codurile sunt folosite îngrozitor de prost. Asta a observat toată lumea, dar nimeni nu zice. Toţi au exemple de campanii creative din afară în care s-au folosit QR Codes, nimeni n-are un studiu de caz românesc, nimeni nu ştie că la metrou te iau gardienii la întrebări dacă vrei să scanezi un cod.

3. De multe ori facem aplicaţii de smartphone sau de Facebook, versiuni mobile sau campanii online doar ca să fie. Astfel încât ajungem să denumim pompos “campanii integrate” nişte idei care n-ar avea nevoie decât de 1-2 medii de comunicare pentru a fi eficiente. Aşa apar aplicaţiile alea de smartphone cu care nu ştii exact ce să faci, conturile de Twitter abandonate după campanie, paginile de Facebook unde “0 are talking about this”.

Ceea ce n-a zis Boţan e că acest over-load de muncă nu se face “doar ca să fie”, ci ca să fie factura mai mare. Stoarcem tot ce putem de la clienţii noştri fără să ne gândim mai departe de încasarea facturii. Îi vindem tot ce-i putem vinde: SEO, aplicaţii, versiuni de mobil, social media, bloggeri, Pinterest, Instagram, orice. Numai că prin metoda asta ne furăm singuri căciula.