Un hypermarket din Bucureşti, weekend, aproape de ora închiderii. În difuzoare se aud anunţurile repetate ale unei dudui care ne pofteşte afară. Magazinul se va închide, vă rugăm să vă îndreptaţi către casele de marcat. Cum ar veni, marcă banu’ şi cară-te, băi cumpărătorule. Foarte corect, oamenii lucrează după un program.
E 21:15, mă grăbesc să iau ce-mi trebuie şi să merg spre casă, convins că deja am depăşit cu 15 minute ora închiderii. Îmi amintesc de articolul lui Bobby, dar în acelaşi timp mă gândesc şi la angajaţii care au familii şi care probabil că nu sunt plătiţi dacă stau peste program.
La raionul de mezeluri o doamnă priveşte nişte salamuri şi caută din priviri o tanti care să-i dea câteva sute de grame de salam. Duduia îmbrăcată în halat alb şi cu bonetă pe cap se apropie ţanţos. Urmează un dialog. Nu spun că e halucinant, nici că e incredibil, nici că e şocant. Un dialog:
– S-a închis, n-aţi auzit? Mergeţi spre casă!
– Doamnă, vă rog, aş vrea nişte salam…
– Nu mai… gata! S-a închis!
– Dar vă rog frumos… vă rog eu mult, tăiaţi-mi nişte salam, durează 2 minute
– Nu înţelegeţi? S-a închis! De ce n-aţi venit mai devreme?
– Doamnă, vă rog, am stat la coadă, am plecat puţin, mai erau doi domni… eram chiar în spatele lor, haideţi, vă rog eu…
– Nu există, s-a încheiat programul, mâine!
Îndreptându-mă spre casă mă gândeam că vânzătoarea a fost cam haină. Deşi se încheiase programul de lucru de 15 minute, ar fi putut să o servească pe tânăra respectivă. În fond, nu dura mai mult de 2-3 minute, iar dialogul lor tot atât a durat. În acelaşi timp m-am gândit că trebuie să învăţăm să respectăm timpul celorlalţi şi că sunt mulţi ameţiţi care vin în ultima clipă să cumpere ceva, iar alte variante existau (să cumpere ceva gata feliat sau să meargă la un alt hypermarket care era non-stop).
Am ajuns la casă, am plătit, am ieşit din magazin (era deja 21:25) şi am văzut programul. Ora de închidere: 21:30.
Deci în timpul programului, o clientă se ruga de vânzătoare să-i dea un produs din raft.
5 comentarii. Leave new
Ar fi frumos să trimiți un link către articolul ăsta și la hypermarketul în cauză. Poate, cine știe, fac ceva.
Trebuia sa te intorci in magazin si sa ceri 200 grame de salam. Lucrez in vanzari si stiu ce inseamna sa ai un client la ora zece fara un minut si sa stai dupa el pana pleaca. Oricum nu exista respect din partea vanzatorilor. Cateodata reactioneaza de parca noi le facem o favoare cumparand de la ei. 🙂
nu era magazinul ei, deci n-avea itneres sa vanda; Desigur, era platita, era in timpul orelor de program, dar crezi ca ii pasa? Ea doar voia sa plece mai repede acasa.
E si vina proprietarului de magazin, dar cand salariile sunt mici si pretentiile de la angajati sunt pe masura
Trebuia sa sune la protectia consumatorului, nu e reclama ca sintem cetateni europeni… :)))))))))))))))
@1nu crezi ca are rost? 🙂 Sunt convins ca nu s-ar schimba nimic
@utopianangel daca eram eu in locul doamnei cred ca ajugea sa-mi dea gratis. fraiera doamna care s-a rugat. nu trebuia sa stea la discutii. ma duceam la supervizor, la mama, la tata, aduceam televiziunile!
@mada da, asa e. asta-i mentalitatea…
@gabi siiiigur ca da.