Pe o bancă aruncată lângă un teren de sport dintr-un liceu bucureştean, un profesor îşi începe amărât povestea în timp ce priveşte nişte prichindei de clasa a doua cum bat mingea.

Am fost la două minute de un debut în Divizia A… dar am avut ghinion!

Discuţia legată de jocul puştilor se opreşte, iar cei din jur se trag mai aproape, să audă povestea.

În ’86 eram junior la Sportul şi jucam la echipa mică. În echipa mare erau Hagi, Mircea Sandu şi Gino Iorgulescu. Jucam mijlocaş, pe postul lui Hagi. După câteva meciuri bune am fost adus la echipa mare şi am stat pe bancă. La un meci, prin minutul ’80, antrenorul ne-a trimis la încălzire, pe mine şi pe vreo 2 colegi. Aveam avans mare şi voia să bage nişte juniori. Unul dintre colegi a intrat, urma să intru eu.”

Se opreşte ca să dea mingea puştilor, apoi se aşază înapoi pe bancă şi continuă…

Când mai erau câteva minute m-am echipat să intru. Urma să-l înlocuiesc pe Hagi! S-au anunţat 2 minute de prelungire de la margine, mingea n-a mai ieşit, arbitrul a fluierat mai devreme. Am fost la două minute de debutul în Divizia A. Pe urmă s-a terminat campionatul, m-am accidentat şi n-am mai putut reveni niciodată la forma iniţială.

Aş fi dat orice măcar să pot debuta în Divizia A…

Istorisirea s-a  încheiat la fel de brusc cum începuse. Proful s-a ridicat, a fluierat scurt încheiand astfel meciul copiilor si a plecat spre sala de sport.

Nu cred să fi văzut vreodată un regret mai profund citindu-se pe faţa unui om.