Revenim cu subiectul meu preferat – legat de agenţii si bloggeri – pentru că în ultima perioadă am primit o grămadă de propuneri foarte amuzante. A abordat şi Răzvan subiectul zilele trecute, dar cred că se poate explica şi mai simplu.

Când vreţi să faceţi o campanie cu bloggeri, fie că aveţi agenţie de PR sau agenţie de online, e de ajuns să vă gândiţi la un singur lucru: de ce va accepta să scrie omul ăla despre clientul meu?

În cazul de faţă, ca să-ţi fac loc în politica mea editorială trebuie să ai fie un concept mişto de promovare (care s-ar putea să mă atragă), fie să ai buget. N-o să publice nimeni niciodată articole despre brandul X doar pentru că s-a lansat un produs nou. Dacă eu în mod normal nu scriu despre acvarii de peşti, n-o să scriu nici dacă îmi dai tu mail să-mi spui cât de mişto e acvariul tău.

Povestea aia cu “îţi oferim subiecte” e o prostie (excludem blogurile de nişă care pot primi informaţii în exclusivitate). La fel şi aia cu “noi te promovăm în comunitatea noastră” (vezi goana după Ovi de acum câţiva ani). Clientul poate să aibă astfel de impresii greşite, dar agenţia are două variante: 1) ne gândim noi la un concept foarte mişto care să-i dea pe spate pe oameni – vezi Indestructibila, sau chiar şi Zonga Party sau 2) dacă nu eşti în stare să vii cu idei, plăteşti. Blogurile nu sunt casă de binefacere să ofere spaţiu editorial pe nimic. Repet, pentru mine, poate fi de ajuns să existe un concept mişto. Dacă nu reuşeşti să obţii nici bani de la client şi nici nu ai un concept mişto, de ce te mai numeşti agenţie şi ce faci tu toată ziua pentru banii pe care îi iei?

Povestea cu “s-a lansat gemul de caise, iată comunicatul de presă” mă lasă rece. Prefer să pun o poză din trafic decât să scriu despre gemul tău. Dacă scriu de gemul tău trebuie ori să-mi iasă bani, ori să mă aleg cu trafic (informaţii exclusive, o campanie mişto, oportunitatea de a scrie un articol bun etc.).

Am primit la un moment dat propunerea să scriu despre un produs, generaţia a 3-a. La schimb mi se oferea (de testat şi mai apoi de tot) acelaşi produs, generaţia a 2-a. Le-am explicat că nu pot să scriu despre următoarea generaţie dacă ei îmi dau un model mai vechi, le-am cerut în teste produsul nou şi aici s-au blocat. Nici măcar nu le trecuse prin cap aşa ceva!

La capitolul ăsta se încadrează şi lansările de produs total banale: v-am adus într-un loc, vorbeşte un reprezentant al companiei, iată produsul, puteţi să mâncaţi şi să ascultaţi muzică. Ori ne punem capul la contribuţie şi venim cu ceva interesant, ori scoatem banii şi atunci se gândeşte bloggerul la o variantă prin care să poată scrie pe blog despre voi. Efortul intelectual trebuie să vină de undeva. Ori îl face agenţia (că de-asta ia fee), ori îl face bloggerul contra cost.

Şi încă ceva: când nu ai buget, nu pui condiţii. Omul acceptă să scrie despre tine, zi merci că o face, nu mai cere 100 de linkuri, poză, articol la aprobat şi altele.

Evident există şi excepţii o dată pe an, când mai faci o favoare oamenilor din agenţie, dar nu sunt o regulă. Nu trebuie să ai o relaţie bună cu agenţia, că nu sunteţi prieteni. E mai important să ai o relaţie de business corectă.