Uniunea de la noi şi Uniunea de la ei

Din ţară, Uniunea Europeană este văzută ca un organism rigid care ne impune tot felul de lucruri. Percepţia e că UE ne-a interzis multe tradiţii şi ne-a obligat să respectăm standarde neobişnuite nouă. Pe lângă asta, UE ne-a pus la dispoziţie şi nişte bani din care noi am ştiut să luăm foarte puţin. Cam asta e, în mare, percepţia omului obişnuit despre UE.

De la Strasbourg lucrurile se văd mult mai aşezat, Uniunea funcţionează ca un organism unitar, iar egalitatea între membri depăşeşte nivelul declarativ. Marea familie europeană există şi are preocupări comune pentru toţi cei 500 de milioane de cetăţeni. După cum ne povestea Ioannis Darmis, şeful unităţii Media şi Monitorizare de la Parlamentul European, tot ce se discută la Strasbourg şi Bruxelles ţine de viaţa de zi cu zi a cetăţenilor din UE. Şi nu sunt sigur că suntem cu toţii conştienţi de asta, mai ales că interesul pentru informaţiile de la PE este destul de scăzut.

Privită din România, activitatea de la PE are o mulţime de neajunsuri, e lipsită de senzaţional şi e greoaie. Dar, de fapt, lucrurile chiar se schimbă cu fiecare şedinţă a comisiilor şi cu fiecare adunare în plen.

Cât despre interesul scăzut al presei faţă de UE, am discutat cu mai mulţi funcţionari şi concluzia e simplă: exceptând membrii mai vechi, lucrurile stau la fel peste tot. Oamenii n-au asimilat total informaţiile legate de Uniune şi dezinteresul lor se transmite şi către presă. În ţările care au deja o istorie de 15-20 de ani în UE populaţia e mult mai interesată de deciziile de la Strasbourg şi Bruxelles.

În ceea ce-i priveşte pe parlamentarii europeni, percepţia generală e că sunt nişte politicieni şmecheri ajunşi pe nişte posturi foarte bine plătite care se plimbă toată ziua cu avionul. Nu spun că n-or fi şi de-ăştia, dar am avut ocazia să cunosc şi nişte oameni care îşi fac treaba cu dedicaţie şi seriozitate şi care sunt apreciaţi.

Doamna Monica Macovei s-a nimerit lângă grupul de bloggeri şi ne-a povestit cam care-i treaba cu munca la Parlamentul European. Singurul parlamentar care călătorea la coach, restul erau la business într-un avion plin de consilieri, interpreţi şi funcţionari care mergeau spre Strasbourg. O primă impresie foarte bună, mai ales că la televizor doamna Macovei pare foarte dură.

Despre doamna Renate Weber am auzit lucruri bune încă de când am ajuns la Parlament, am tras cu urechea la nişte străini care vorbeau despre raportul Tavares privind situaţia Ungariei. Şi mai apoi doamna Weber ne-a invitat la masă ca să ne cunoască. A fost singurul parlamentar din cei 32 români care a vrut să se întâlnească cu noi, deşi tot avionul ştia că vin bloggeri în vizită la Strasbourg.

Şi după ce am discutat pe o mulţime de teme am ajuns la concluzia că activitatea parlamentarilor noştri la PE este foarte puţin comunicată şi că asta va avea urmări la alegerile de la anul.

Revin cu un post despre impresionantul centru media de la Strasbourg şi modul în care se face monitorizarea de presă.

Vizita la Strasbourg a fost posibilă la invitaţia biroului de informare a Parlamentului European şi a reprezentat prima din seria de vizite pe care reprezentanţii new media le vor face la Strasbourg.