O experienţă de neuitat

Mai devreme mă trezesc că sună la uşă insistent. Deschid şi văd în faţa ochilor doi chinezi zâmbitori. „Bună ziua, do you speak ingliş?”. În acelaşi timp a deschis şi vecina, chinezoaica şi-a îndreptat atenţia spre ea. Trecuseră vreo 15 secunde, aveam doi chinezi la uşă (destul de simpatici, de ce să mint) şi încă nu ştiam ce vor. El se pregătea să îmi arate ceva pe o tabletă pe care o ţinea în mână, eu mă întrebam dacă or fi cu tigaia DryCooker sau dacă vor ceva donaţii pentru reparaţia Marelui Zid Chinezesc şi s-au gândit că România e un punct bun de început.

Şi în timp ce deschidea o aplicaţie de Android numită „The New Bible Illustrated” chinezul m-a întrebat dacă sunt creştin şi „do you believe in God?”. Şi-atunci mi-am dat seama că erau misionari d-ăia care îţi bat mereu la uşă cu numele unui Dumnezeu de-al lor. Numai că ăia sunt de obicei înalţi, blonzi şi ţin în mână o Biblie. Ăştia aveau în mână câte o tabletă Samsung şi erau chinezi (mda, asiatici, puteau foarte bine să fie chiar coreeni). Cred că de fapt era campanie pentru un anumit brand ambassador :))

Vorba poetului, ar putea fi o coincidenţă, ar putea fi. Dar voi chiar mai credeţi în coincidenţe? 😀