d-alecarnavalului

Joia trecută am fost la premiera oficială a unei noi montări “D’ale carnavalului”, de data asta la Teatrul Mic, în regia lui Dragoş Galgoţiu. Partea bună (pentru mine) a fost că nu ştiam absolut nimic despre spectacol, deci aşteptările mele erau aproape de zero. Am văzut “D’ale carnavalului” când eram mic de tot, pe la Bulandra cred, şi prin 2012 am văzut montarea lui Silviu Purcărete. Niciuna nu m-a dat pe spate, dar ambele au fost bune. Nu e textul meu favorit din Caragiale, însă o piesă montată şi jucată bine poate avea la bază şi cotele apelor Dunării.

Numai că în versiunea asta nu e cazul. Piesa e slabă rău, şi dacă n-avea noroc de actori buni, era de-a dreptul proastă. Florin Călinescu, Cristi Iacob, Ovidiu Niculescu, Doru Ana. Astea sunt numele sonore care reuşesc să salveze puţin situaţia. În rest, e cam trist. O Miţa interpretată de Adriana Şchiopu extrem de slab. Nu mai văzusem de mult timp teatru cu ţipete şi urlete pe scenă, râs forţat şi o atitudine total isterică. Ok, înţeleg că aşa e personajul, dar nu-i accentuezi trăsăturile dacă ţipi mai tare decât pot suporta spectatorii.

N-am înţeles ce căuta măcelarul în piesă, la fel cum n-am înţeles de ce aveau capete de porc participanţii la carnaval. O fi văzut regizorul “Faust”-ul lui Purcărete şi i-o fi plăcut, că altfel nu-mi explic. La fel şi cu alte elemente pe care le-am recunoscut din diverse piese. Înţeleg că o fi Sibiul departe, dar publicul bucureştean e destul de plimbat, plus că Purcărete se joacă şi prin festivalurile din capitală.

Ce-i drept, Ovidiu Niculescu salvează situaţia în multe scene, Călinescu e bun, Cristi Iacob a făcut şi roluri mai bune. Însă nici dacă jucau magistral cu toţii n-ar fi transformat piesa asta în ceva bun. Că nu se poate.

Pe lângă asta mai e şi fumul înecăcios care se răspândeşte în sală din 10 în 10 minute, plus bizarul dans al unei perechi de pitici. Ce legătură au piticii cu Caragiale n-am înţeles.

Însă, aşa cum am concluzionat cu câţiva prieteni prezenţi şi ei la eveniment, e bine să vedem din când în când şi câte o piesă mai slabă, ca să le apreciem mai corect pe alea bune. Prea mi se părea mie că văd numai teatru bun.

O altă părere, cam în aceeaşi notă, găsiţi aici. Eu cred că sunt o grămadă de piese mişto pe care puteţi să le vedeţi înaintea ăsteia.

Foto via