Apropo de ce zice Radu aici, povestea asta cu teritoriile care au trecut de-a lungul timpului de la o naţiune la alta ţine exclusiv de percepţia colectivă. Pe noi ne-au învăţat la şcoală că ni s-a luat Basarabia, că mai aveam şi judeţele Ismail şi Cetatea Albă, că ni se cuvine Cadrilaterul. Acea Românie Mare despre care scrie în cărţile de istorie.

Eh, fix asta îi învaţă şi pe bulgari, numai că invers. M-am conversat la un moment dat cu nişte vecini de la sud de Dunăre, care mi-au explicat cum le-am furat noi toată Dobrogea, care era a lor. Şi s-au dus până la ţaratul vlaho-bulgar al lui Petru şi Ioan Asan. Oamenii sunt convinşi că lor li se cuvine bucata aia de pământ. Şi problema asta depinde foarte mult de cărţile de istorie şi unghiul din care e privit un anumit eveniment.

La cum s-au plimbat teritoriile de la o naţiune la alta, mai ales prin partea asta a locului, e foarte simplu să te legi de un anumit moment din istorie şi să-ţi susţii argumentaţia. Doar că în secolul ăsta se presupune că opinia poporului e mai importantă decât orice convenţie teritorială.

3 comentarii. Leave new

  • D-aia Cipru si Kosovo si-au pus harta pe steag, saracii…

    Răspunde
  • In curand or sa apara urmasii imparatilor romani si or sa ceara revenirea la granitele imperiului. Lumea e in schimbare, se misca continentele, de ce nu s-ar misca si granitele.

    Răspunde
  • Dobrogea e poveste lunga. Aia am luat-o (inapoi?) desi populatia romaneasca era minoritara la momentul respectiv (usor mai multi decat sunt acum ungurii in Ardeal). Pe criterii gen: pai Mircea cel Batran a mai luat la un moment dat Dobrogea. Orice discutii despre granite pot fi infinite. De aia e mai bine sa le lasi asa cum au ajuns in 2014 si sa iti vezi de viata.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu