Tag

istorie

Un canal excelent de Youtube dedicat istoriei

0

Am descoperit zilele trecute via Adrian Mihălţianu* canalul HistoryMarche ce prezintă extrem de detaliat anumite evenimente din istorie. Sunt clipuri super muncite, în care documentarea uriaşă este dublată de o prezentare grafică foarte mişto.

Citeste tot articolul

Copilul din mine ar fi fost fan

0

Cred că dacă mă năşteam în era asta a vloggingului urmăream o mulţime de porcării. E content suficient pentru puştime, în general cu tâmpenii. Şi pentru că sunt puţine chestii cât de cât ok, sunt convins că m-aş fi abonat la tot ce se poate, începând cu vlogul “Istoria cu Virgil” (mai ales că sunt pasionat de istorie).

Lăsând la o parte că e muncit şi documentat bine, vlogul ăsta este şi fun. Nu zic să se predea în şcoli, dar măcar ca vizionare suplimentară cred că ar merge.

Serios vorbind cred că e genul de blog vlog pe care mi-aş fi dorit să-l fac eu dacă aveam 20 şi un pic de ani şi răbdare la montaj. Şi glume pe target. Şi timp să montez. Şi…. ok, abonaţi-vă la Virgil şi aia e.

WWII în cifre

0

Un clip extrem de interesant despre morţii din al II-lea Război Mondial.

L-am văzut la Radu şi Mariciu, dar îl pun aici, pentru că sigur îl voi găsi mai uşor pe viitor şi nu cred că l-a văzut toată lumea.

La vremuri noi

0

Încă un citat din “Douăzeci de ani în România”, o carte cam prost scrisă, dar cu nişte informaţii extrem de interesante, despre care am mai scris recent.

După alegeri, imediat ce noua putere s-a instalat, are loc înlocuirea generală a foştilor funcţionari. Sunt schimbaţi cu toţii, până şi cel care aduce cafeaua de amiază de la cafeneaua alăturată. Noii miniştri şi membri ai parlamentului au armate întregi de protejaţi, care vor şi ei partea leului pe durata mandatului. E foarte ciudat să vezi intrând la Poştă, la Vamă sau în alte instituţii publice numai feţe noi.

Mi se pare foarte interesant cum cei 50 de ani de comunism n-au reuşit să modifice unele aspecte ale spiritului balcanic. Practica de mai sus este una împrumutată de la Înalta Poartă încă dinainte de domniile fanariote, la fel ca multe alte. Ce-i drept, otomanii au avut o puternică influenţă vreo 300 de ani, e normal.

Şi apropo de asta, ar fi mişto să facă cineva o analiză serioasă legată de modul în care s-a făcut tranziţia de la comunism (înapoi) la capitalism, mai ales din punct de vedere sociologic. Dar cine s-o facă? Djuvara nu mai are timp pentru aşa ceva, Lucian Boia are idei puţine şi fixe. Cioroianu? MRU? 😀

Despre România secolului 19

0

Profit de vacanţa de iarnă să mai citesc şi ce-mi place, aşa că mi-a picat în mână “Douăzeci de ani în România (1889 – 1911)” o carte apărută la editura Humanitas, colecţia Vintage. Autoarea este Maude Rea Parkinson, o irlandeză aventurieră care a venit în România la sfârşitul secolului XIX ca să predea engleza.

Întotdeauna este foarte amuzant când au loc alegeri generale. Conservatorii şi liberalii sunt ocupaţi până peste cap cu campania şi pretutindeni se ţin întruniri. Când începe ziua alegerilor, începe şi distracţia. (…) Înăuntrul secţiei de votare se află, pe lângă oficiali , câte un reprezentant al fiecărui partid, conservator sau liberal, care studiază foarte atent fiecare votant şi are grijă să voteze corect. Se practică foarte frecvent înşelătoria, aşa că amândoi trebuie să fie atenţi. Într-un fel sau altul, numele unor persoane de mult decedate sunt introduse pe listele electorale; am auzit pe cineva spunând la una dintre alegeri: “Pe vremea lui, tata nu avea drept de vot, bine că-i dau dreptul acum, când a murit”.

Autoarea mai povesteşte şi că trenul spre Viena urcă mai greu odată ajuns pe Valea Prahovei, iar după ceva timp “trenul face popas în vârful trecătorii, la Predeal. Gara este construită astfel încât jumătate se află pe teritoriul României şi jumătate pe cel al Ungariei.”

Despre turismul de la 1900, numai de bine:

Pe lângă băile de iod, sulf şi nămol, există Băile Govora şi Călimăneşti, sprijinite de stat, aflate în minunate zone ale Carpaţilor. (…) Cazarea la aceste izvoare este din păcate destul de proastă, deşi preţurile sunt exorbitante.

La fel ca acum.

Lista de asemănări dintre România de azi şi cea de acum 100 de ani continuă 12, 3, 4 şi 5. Cert este că societatea românească are o imagine puternic romanţată despre perioada interbelică. După 50 de ani de comunism, am avut nevoie de încă vreo 25 ca să realizăm că ne-am întors de unde am plecat. Nu s-a schimbat decât decorul.

Ce ni se cuvine?

3

Apropo de ce zice Radu aici, povestea asta cu teritoriile care au trecut de-a lungul timpului de la o naţiune la alta ţine exclusiv de percepţia colectivă. Pe noi ne-au învăţat la şcoală că ni s-a luat Basarabia, că mai aveam şi judeţele Ismail şi Cetatea Albă, că ni se cuvine Cadrilaterul. Acea Românie Mare despre care scrie în cărţile de istorie.

Eh, fix asta îi învaţă şi pe bulgari, numai că invers. M-am conversat la un moment dat cu nişte vecini de la sud de Dunăre, care mi-au explicat cum le-am furat noi toată Dobrogea, care era a lor. Şi s-au dus până la ţaratul vlaho-bulgar al lui Petru şi Ioan Asan. Oamenii sunt convinşi că lor li se cuvine bucata aia de pământ. Şi problema asta depinde foarte mult de cărţile de istorie şi unghiul din care e privit un anumit eveniment.

La cum s-au plimbat teritoriile de la o naţiune la alta, mai ales prin partea asta a locului, e foarte simplu să te legi de un anumit moment din istorie şi să-ţi susţii argumentaţia. Doar că în secolul ăsta se presupune că opinia poporului e mai importantă decât orice convenţie teritorială.

Ştiţi, eu am dat la istorie…

18

Sunt multe lucruri eronate în sistemul românesc de învăţământ, însă cred că unul din ele e fundamental greşit. Nu-mi dau seama ce-a fost în mintea ălora care au lăsat geografia şi istoria ca materii la alegere pentru examenele de capacitate (sau cum s-o mai numi acum) şi bacalaureat.

Daţi-mi voie să învinuiesc Ministerul Educaţiei pentru că eu nu ştiu acum geografia României. Să vă explic: în clasa a 4-a am studiat pentru prima oară Istoria şi Geografia statului în care ne aflăm. Mi-a plăcut mai mult istoria, am fost parcă şi la olimpiadă. La geografie m-am descurcat mai greu, dar tot am reţinut una-alta.

Citeste tot articolul

A doua oara cine ne mai scapa?

0

1711.

Prima domnie fanariota in Tarile Romane. Au urmat 150 de ani sub conducere fanariota. S-au perindat diversi subordonati ai Inaltei Porti. Ne-au furat – si pentru ei, si pentru turci. Ce-i drept, unii au mai facut cate ceva. Pana la urma am scapat de ei. A venit Cuza (si cu bune, si cu rele) si pe urma unul dintre cei mai mari conducatori ai tarii, Carol I. Nu incep o dezbatere pe tema: “Carol a fost singurul care nu ne-a refuzat”. Conjunctura prin care a ajuns domn al tarii nu mai conteaza. Important este ca a fost nevoie de un neamt pentru ca in tara asta sa se intample lucruri.

1990.

Sfarsitul ceausismului. Prelungiri ale comunismului prin conducatorul din umbra al revolutiei, Iliescu. Au urmat 18 ani sub conducerea unor nesimtiti care nu sunt departe de fanarioti. Numai ca ei sunt romani. Dar azi patriotismul e o gluma proasta. Suntem patrioti doar cand ne persecuta Italia tiganii, cand face echipa nationala de fotbal egal cu Franta si cand luam medalii de aur la J.O.

In secolul 19 a fost nevoie de un strain ca sa scapam dintr-o perioada proasta. Doua secole mai tarziu, ne trezim in prag de alegeri ca nu avem cu cine vota. Toti sunt la fel.  Propun sa apelam din nou la marile puteri ale Europei. Poate ne dau ei pe cineva.