Mi-a atras atenția un paragraf din „Athenée Palace”, roman scris de R.G. Waldeck, o corespondentă a publicației Newsweek care a locuit câteva luni bune în hotel în timpul celui de-al doilea Război Mondial.
Ideea de mai jos e spusă chiar de niște români, interlocutori ai doamnei la vremea respectivă.
Lucrurile „scrise pe hârtie” au o viață mai scurtă în România decât în orice altă țară, spuneau ei. După câteva săptămâni, chiar și legile cele mai bune erau uitate sau își pierdeau eficacitatea pentru că toată lumea învățase cum să le ocolească.
Cât de mult seamănă cu România de azi? Ne-am obișnuit să dăm vina pe comunism pentru orice, însă unele metehne sunt mult mai vechi.
Sigur că unele dintre aceste deprinderi sunt cauzate de lunga dependență de Înalta Poartă și de austro-ungari, însă fix adaptabilitatea e cea care ne-a ajutat să rezistăm.
1 comentariu. Leave new
Exact așa. De la fanarioți ni se trage