Am văzut până acum de vreo 6-7 ori Casablanca, aş putea spune că e unul dintre filmele mele preferate. L-am văzut târziu pentru prima oară, pe la 24-25 de ani, dar de-atunci am recuperat, cu cel puţin o vizionare pe an. E un film clasic, pe care ar trebui să-l vadă toată lumea, măcar pentru zecile de trimiteri pe care le au alte filme la replici din Casablanca (am pus la finalul articolului câteva).

Dacă nu l-ai văzut încă, sau dacă vrei să-l revezi, e disponibil online (şi legal) aici. Teoretic, Casablanca nu a devenit public domain încă, abia prin 2037 o să intre, ceea ce va însemna că va fi totul la liber, o să poţi să-ţi faci tricouri cu chestii legate de film fără să comiţi vreo ilegalitate. Însă cei de la Internet Archive au nişte sute de filme din anii ’30-’40-’50 pe care le oferă gratuit (inclusiv filme cu Sinatra, dacă vă pasionează).

Revenind la Casablanca, deşi îl văzusem de mai multe ori, trăiam cu impresia că filmul a apărut după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Însă Casablanca a fost filmat prin în 1942, chiar în anul în care a apărut. A fost filmat în mare parte în studiourile Warner Bros. în plin război. Dincolo de povestea de dragoste, are şi rolul de a aduce o urmă de speranţă într-un context mondial foarte complicat. Nemţii ocupau mare parte din Europa, inclusiv o parte din Franţa (bucata neocupată din Franţa este cunoscută ca “Vichy France“, că acolo aveau capitala; de asta zice Rick în film căpitanului Renault că va trebui să răspundă în faţa Vichy-ului pentru ceea ce face).

La momentul lansării filmului, Aliaţii tocmai desfăşuraseră operaţiunea Torch prin care au atacat zona de nord a Africii, dominiată de Vichy France (care teoretic era aliată a Axei). Sunt foarte multe nuanţe care erau uşor de înţeles în contextul respectiv, dar pe care le poţi pierde dacă nu ştii foarte bine istoria WWII.

Dincolo de asta, Casablanca rămâne un clasic excelent făcut, mai ales dacă iei în calcul că are aproape 80 de ani.

Iar Humphrey Bogart rămâne unul dintre cei mai cool bărbaţi care au existat vreodată.

Ah, şi fun fact: Ingrid Bergman era mai înaltă cu vreo 5 cm decât el, aşa că toate scenele în care stau unul lângă celălalt în picioare s-au jucat cu el pe o cutie.


We’ll always have Paris. We didn’t have, we, we lost it until you came to Casablanca. We got it back last night.”

But I’ve got a job to do, too. Where I’m going, you can’t follow. What I’ve got to do, you can’t be any part of. Ilsa, I’m no good at being noble, but it doesn’t take much to see that the problems of three little people don’t amount to a hill of beans in this crazy world. Someday you’ll understand that.”

Here’s looking at you, kid.

“Kiss me. Kiss me as if it were the last time.”

“Round up the usual suspects.”

I remember every detail. The Germans wore gray, you wore blue.”

What is your nationality?” “…I’m a drunkard.”

Louis, I think this is the beginning of a beautiful friendship.

Play it once, Sam. For old times’ sake.

Ilsa, I’m no good at being noble, but it doesn’t take much to see that the problems of three little people don’t amount to a hill of beans in this crazy world. Someday you’ll understand that.