Majoratele au adus şi primele nopţi cu adevărat memorabile la noi în liceu. Or mai fi fost şi altele înainte, dar nimic nu se putea compara cu un majorat. Pentru toţi puştii de vârsta mea momentul ăla însemna două lucruri: că e legal să bei alcool şi că poţi să-ţi iei carnetul. După cum s-a văzut ulterior, eu m-am axat pe partea a doua :))
Dar ţin minte că un majorat a fost cu adevărat demn de poveşti. Cred că era prima oară când toată gaşca putea să bea alcool, aşa că ne-am dus într-un bar şi am început să comandăm vodkă şi whiskey. Chelnerul s-a uitat la noi, ne-a cerut buletinele, şi pentru că erau cu noi şi nişte băieţi mai mici, a adus Cola pentru toată lumea :)) Până la urmă am scăpat de minori şi ne-am mutat în alt bar, unde aveam impresia că o să bem până dimineaţă. Ne-am cherchelit imediat, aşa că la ora 9 eram în faţa liceului şi cântam melodia lui Dan Spătaru – „Drumurile”. I-am dedicat-o directoarei care avea la vremea aia casa în curtea Şcolii Centrale şi am plecat mai departe spre Piaţa Romană.
Acolo am dat de nişte grafferi care îşi făceau veacul pe la staţia de metrou şi care aveau ceva cu noi. Nu mai ştiu exact ce, dar eram atât de veseli – şi noi, şi ei, încât după 5 minute deveniserăm cei mai buni prieteni. Atât de buni că ne-au invitat să continuăm petrecerea cu ei. „Noaptea” noastră ce se dorea a fi de pomină s-a încheiat pe la 22:30, iar unul dintre prietenii mei a nimerit fix la aniversarea mamei lui.
Doamna l-a privit cu atenţie, a văzut că e uşor ameţit, şi a declarat dezamăgită:
„- Ai ajuns un golan!”
Moment în care amicul a răspuns şugubăţ:
„- Eram deja!” Şi a încheiat cu un „hâc!” demn de Cetăţeanul Turmentat 🙂
—-
Stalinskaya România a pornit în căutarea nopţilor memorabile de distracţie. Dacă îmi scrieţi un comentariu în care să povestiţi cea mai memorabilă noaptea pe care aţi trăit-o, puteţi să câştigaţi un pachet cu cele 3 sortimente de vodkă de mai jos: Blue, Silver şi Red. Sunt suficiente câteva propoziţii. Despre vodka Stalinskaya şi diferenţele dintre sortimente v-am mai povestit aici, când am fost în vizită la fabrica lor.
Cele mai bune 3 poveşti vor primi câte un astfel de pachet şi se vor alege cu povestea publicată pe pagina de Facebook a Stalinskaya.
Înscrierile se închid miercuri, 21 ianuarie, la orele 20:00.
—–
UPDATE: Câştigătorii sunt Edward, pinkISH şi Bogdan. Felicitări!
10 comentarii. Leave new
iti reproduc din amintiri usor neclare o situatie usor amuzanta. Era vara lui 2011, la mare, pe plaja, dupa 2-3 pahare in plus de votka cu lime cand unul din prietenii mei a decis ca este super puternic si ca el poate sa traga dupa el un sky jet pe toata plaja. s-au facut pariuri, si-a facut curaj si a inceput sa traga de sforile alea vreo ora doua in zadar ( logic, de altfel, un asemenea sky jet cantareste cateva sute de kg ). La un momentdat, un pusti de vreo 6 ani vine si trage si el de sfori. Ajutat de niste valuri puternice, jet-ul se urca instant pe plaja, spre amuzamentul tuturor. Se pare ca forta fusese cu el 🙂
inainte sa plece care incotro, cand inca „cei mari” din bloc erau la facultate, iar „cei mici” la liceu, s-a organizat la subsolul blocului in care locuiam o mega petrecere de revelion. la varsta aia, grija cea mare era sa nu lipseasca bautura, mai putini erau preocupati sa fie si ceva de mancare. muzica era tare si distractia la maximum, in ciuda gerului de-afara.
imi amintesc ca la miezul noptii, cand toti eram afara cu artificii si sampanie, un prieten lipsea de la traditionalele urari. ne-am intors in subsol, unde l-am gasit cu o sticla de vodka in mana si cu ochii la un ceas de presiune a apei – astepta sa se faca 12 noaptea :))
intr-o seara de vara trebuia sa ma intalnesc cu un prieten de al meu in fata casei. Nu stiam, ce-i drept, ca el vine un pic pilit. Cum amicul asta al meu nu mai avea baterie la telefon, am stabilit ca la ora 3 ies in fata portii si iesim la o plimbare. Zis si facut, ies la ora 3 si.. Nimic. Stau 5 minute, 10 minute, 15 minute si nimic. Dau sa plec, cand aud in spatele casei, la intrarea in curtea interioara, un fluierat in ritm de muzica. Amicu meu, intins pe iarba, se uita la stele si astepta nemurirea sufletului.
Vara, Vama, cu vreo 7 ani in urma. Toata gasca pe plaja, cu multe pet-uri de bere pe langa. Unul dintre noi, la prima lui experienta in Vama (desi statea la cativa km distanta), nu rezista prea bine. Da putin la rate, baga niste somn, dupa care intra in apa, sa-si revina. Evident, dimineata nu l-a prins pe doua picioare. Il urc pe tovarasu’ in microbuz, sa mergem spre casele noastre.
Ajungem in fata curtii lui si cand sa-l expediez pe poarta, mai da o data la rate, ca sa se simta bine. De data asta, m-a tintit pe mine. Il duc repede la dusul din curte si il las acolo.
O tai repede catre casa, unde ma intampina maica-mea. Ma vede cu semne de buna purtare pe tricou si nici nu apuc sa-i zic ca „nu e de la mine”, ca incepe o morala de toata frumusetea, cu „nu ti-e rusine” si alte chestii d-astea. Atat mi-a fost pe vara aia. Fara bani de buzunar si alte iesiri nocturne.
Dumnezeu stie ce ne-a facut intr-o noapte sa continuam petrecerea din suceava (80’s night) intr-un tren, dar ne-am baut cafeaua in bacau si am luat cina in roma. Cert e ca aveam haine curate, tricou spalat in fantana arteziana din sv, pantaloni capatati cumva in bacau si papuci negociati cu romanasii din italia. Oricum, nu stiu daca a fost noapte de petrecere sau vreo 2 zile.
Plecat la munte cu grupul dupa ce am luat bacul. Mers la Gura Diham, pus corturi pe petecul de iarba din stanga cabanei (dupa apa) si venit seara si baut vodca noastra cea de toate excursiile si mancat ca porcii.
La un moment dat, cateva corturi mai incolo, unii stateau in jurul focului, dar cu spatele la panta din stanga cabanei (cine a fost acolo in anii 90, stie la ce ma refer). Bucurie mare in miez de noapte, ursoaica in spatele lor, nervoasa ca i-a atacat cineva puiul mai in vale. Noroc ca au reactionat la timp cei care erau cu fata spre panta, altfel se lasa cu dureri de cap si oase rupte. Strigate, zgomote, tambalau si a plecat ursoaica.
Linistita toata lumea, da-i cu tarie, da-i cu bucurie, pana am picat pe capete, care, cum, pe unde a apucat si in ce cort era liber. Beleaua a venit dimineata, cand unul din corturi a inceput sa se zguduie navalnic si sa auzi urlete de panica: „Ursul! Ursul! Ursul!”
Toata betia s-a evaporat instant, toata lumea era treaza si proaspata, iesit care in bustul gol, care in chiloti, gata de lupta… cu o biata vaca, evadata din grupul de pe malul celalalt si care se scarpina de cortul cu pricina cu mult entuziasm.
Morala: oricat de mult alcool ai in sange, un urs ti-l elimina prin pori instantaneu
Ultima noapte cu adevarat memorabila a avut loc vara trecuta. Ni se pusese pata sa mergem la mare fix in cel mai aglomerat weekend al sezonului. Bineinteles, nici urma de pat din vama pana in navodari asa ca ne-am impachetat corturile, sacii de dormit si multe servetele umede si am pornit spre Mamaia nord. Daca tot stateam la cort macar sa fie plaja si apa faina. Am luat toate campingurile la rand si am gasit loc la finalul finalulului tuturor statiunilor, undeva pe langa Playa Papaya, langa un palc de maslini argintii si un cort de familisti cu etaj (I kid you not!). Pace si liniste in timpul zilei, cocktailuri, valuri, toata lumea s-a relaxat maxim. Totusi, la lasarea serii, ideea de liniste nu era chiar ceea ce ne doream…asa ca am organizat o petrecere ad-hoc pe plaja. Cel mai instelat cer, cea mai frumoasa luna, cea mai linistita mare. Soso a facut carnaciori pe bat, Aleka a vorbit intr-o noapte cat pentru cele 3 luni de cand lipsea din tara, Tzap si Peter s-au ocupat de muzica iar noi restul fetelor de dansat. Hai mai repede cu vara asta noua!
Povestea e scurta, dar relatia mea cu vodka e una complicata. Eu o iubesc pe ea si ea pe mine, dar a existat un anume moment in viata, in care a tinut neaparat sa ma faca de ras. Nu-i nimic romantic la o fata care a uscat niste flori dupa ce bause o sticla de vodka, nu? Nu cred ca mi se pare doar mie.
Long story short. Am iesit cu o gasca de cam prea multi prieteni (care nu stiu ce-au pazit, de ce nu mi-au tinut socoteala la pahare) intr-un club oarecare. Am comandat vodka (aparent, prea multa) si am baut pana ni s-a taiat filmu. Dar nu asta a fost problema. First, dupa ce distractia s-a incheiat, iar nota de plata s-a impartit in functie de nr. de pahare consumate, mademoiselle A. (adica eu) n-a vrut sa plateasca decat 3 pahare, ca atat a baut ea. Cica. Si am platit doar 3. Desi bausem 8 sau 9, who counts them? :-))
Si-a mai urmat ceva. Am ajuns la pensiunea unde eram cazati, unde ne astepta cealalta jumatate a gastii. Prietenii mei dragi stateau la balcon si ma priveau in timp ce intr-un fel deloc gingas vodka imi parasea stomacul direct peste florile bietei tantici care avea casuta inchiriata. „Baaaa, ofileeeesti florile!!!”
Culmea intamplarii? A doua zi, florile erau ofilite. 🙂 N-as fi crezut.
Hai că m-am distrat 🙂
Edward, pinkISH şi Bogdan, aţi câştigat nişte seturi de Stalinskaya! O să vă contacteze organizatorii să vă ceară adresele.
multam fain! o sticla merge direct la prietenul care a generat povestea :))